Enigma Otiliei

GEORGE CALINESCU , personalitate plurivalenta, de formatie enciclopedica este tipul scriitorului total: critic si istoric literar, esist si estetician, prozator si poet, dramaturg si publicist.

Cel mai recunoscut roman al lui G.C. ramane ,,Enigma Otiliei", publicat in 1938. La aceasta data, romanul romanesc se afla intr-o perioada de ascensiune si de sincronizare cu valorile europene. Proza moderna ocupase definitiv spatiul literar, iar criticul G.C era unul dintre cei mai buni cunoscatori ai mecanismului de formare. Pentru realizarea romanunui ,,E.O." el alege in mod intentionat formula balzaciana.

Geneza romanului

La baza subiectului operei au stat cateva evenimente la care GC a asistat in perioada copilariei. In cea perioada, cunoscuse o ruda a sa, adolescenta, a carei imagine, il va urmari de-a lungul timpului. Din aceasta imagine a unei fete inteligente cu atitudini imprevizibile, numita de scriitor ,,fata cu parul de fum" se va intruchipa personajul Otiliei.

Intamplarile petrecute in casa lui Costache G. vor fi inspirate de un alt eveniment la care scriitorul a fost martor in copilarie. La moartea sotilor Popescu, rude ale scriitorului, a navalit in casa defunctilor o alta ruda cu intreaga familie, cercetand cu lacomie si insusindu-si bunurile materiale ale acestora.

In realizarea personajului Felix, Calinescu s-a folosit de propria imagine, el fiind preocupat din adolescenta de desavarsirea in plan spiritual.

,,E.O." se incadreaza in specia romanului, fiind specie a genului epic de cele mai mari dimensiuni, in porza si mai rar in versuri, in care este infatisata o actiune complicara, desfasurata pe o perioada mare de timp cu implicarea unor personaje numeroase. Din punct de vedere al formei romanul este o specie proteica (variata), deoarece se realizeaza prin formule estetice variate, in functie de optiunea scriitorului.

"Enigma Otiliei" este un roman situat intre traditie si inovatie.

Este un roman realist obiectiv de tip balzacian, in primul rand prin tema abordata: mostenirea, care declanseaza si mobilizarea energiei umane ce se infrunta. G.C. - depaseste realismul clar, creaza caractere dominate de o singura trasatura definitorie, realizand tipologii (avarul, arivistul), modernizeaza tehnica narativa, foloseste detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor, inscriindu-se astfel in realismul sec. al XX-lea, cu trimitere certa catre creatia lui Balzac.

Este realist si prin tipologia personajelor - construita artistic - fiecare erou este dominat de o trasatura de caracter puternica, definindu-l in esenta sa morala. Costache G. - intruchiparea avarului, St. Ratiu - tipul parvenitului, al arivistului, descendent al lui Dinu Pat., iar demagogia lui se inscrie in descendenta lui, Felix - definit de autor ca ,,martor si actor", iar Ot. - eternul feminin enigmatic.

Influenta clasicismului o intalnim in conceperea personajelor plate ( bidimesnionale) reprezentand tipologia umana- caracterele ( Aglae, Aurica, Olimpia). Un alt element specific clasicimului este simetria romanului, care incepe cu o imagine dezolanta a casei lui C. G. si se termina cu aceeasi imagine lugubra: ,,Aici nu sta nimeni";

Intalnim in roman elemente de factura naturalista; personajele Simion si Titi sunt concepute intr-o dimensiune grotesca, ele fiind rezultatul unei mosteniri ereditare cu o patologie complicata, incurabila.

Influente ale romantismului descoperim in conceperea cuplului de indragostiti Felix-Otilia, dar si in descrierea Baraganului, imagine comparabila cu descrierea aceluiasi cadru de catre Alexandru Odobescu in operele sale.

Romanul cuprinde insa si elemente specifice prozei analitice, recunoastem profunde digresiuni in psihologia unor dintre personaje, introspectia (autoanaliza psohologica), tehnica reflectorilor.

Naratia este realizata conform formulei balzaciene din perspectiva naratorlui omniscient si omniprezent, naratorul dans dovada de obiectivitate. Perspectiva narativa este extradiegetica. Naratorul nu paricipa la evenimete nici ca personaj, nici ca martor, dar deducem ca lumea prezentata in roman este vazuta prin ochii lui Felix.

Din punct de vedere al planurilor narative conturate, ,,E.O" nu ofera elemente spectaaculoase. Este urmarit in primul rand planul lui Felix, secondat de planul familiei Tulea si separat de planul lui Stanica Ratiu. Continutul romanului este divizat in 20 de capitole care reprezinta secvente diegetice delimitate riguros. Totusi, om omteriorul unui capitol se trece de multe ori brusc la un alt plan.

Romanul are ca tema viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolulul al XX-lea surprinsa in cateva din aspectele ei tipice, relatiile de familie, dezumanizate de goana dupa bani. Supunandu-se la obiect, autorul infatiseaza lumea detinatorilor de capital si pe aceea a arivistilor, cu o ascutita ironie critica.

Otilia este un personaj tipic de feminitate enigmatica pentru toate personajele romanului. Subiectivismulcu care este privita din mai multe unghiuri de vedere, foarte diferite, asociaza in mod fericit puritatea cu farmecul naturalal varstei, Otilia fiind de o tulburatoare seriozitate sau zvapaiata ca o fetita, ceea ce da o fascinatie cuceritoare personajului. Amestecul teribilelor copilarii, al placerilor de a alerga desculta prin iarba cu seriozitatea si ratiunea rece prin care judeca si explica imposibilitatea mariajului dintre ea si Felix nedumereste si fascineaza. imprastiata si dezordonata, accepta rational protectia lui Pascalopol si respinge cu rezerva manifestarile sentimentale ale Iui Felix. Este intelegatoare si plina de tact in comportamentul ei fata de mos Costache, dar aparent imuna la rautatile celor din clanul Tulea, ea ramane surprinzatoare prin amestecul unui farmec juvenil cu o maturitate profunda.

Aceasta "enigma a Otiliei" se naste mai ales in mintea lui Felix, care nu poate