Enigma Otiliei

Opera literara Enigma Otiliei de George Calinescu este un roman realist cu elemente moderniste, apartinand prozei interbelice. De asemenea este roman balzacian, social si citadin.

Este roman prin amploarea actiunii, desfasurata pe mai multe planuri, cu conflict complex, la care participa numeroase personaje. Este roman realist prin : o tema, ostructura (inchisa), o specificul secventelor descriptive, o realizarea personajelor, dar depaseste modelul realismului clasic, al balzacianismului, prin o spiritul critic si polemic (parodic, ludic etc.), prin oelemente ale modernitatii.

Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a (nonfocalizata). Viziunea "dindarat" presupune un narator omniscient, obiectiv, detasat, care nu se implica in faptele prezentate, dar conditia impartialitatii este incalcata prin comentariul unui estet.

Prin tema, romanul este balzacian si citadin. Fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, prezentata in aspectele ei esentiale, sub determinare social-economica (banul ca valoare intr-o societate degradata moral), imaginea societatii constituie fundalul pe care se proiecteaza formarea/maturizarea unui tanar care, inainte de a-si face o cariera, traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie.

Romanul, alcatuit din douazeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care urmaresc destinul unor personaje, prin acumularea detaliilor : destinul Otiliei, al lui Felix, al membrilor clanului Tulea, al lui Stanica etc. Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei Marculescu. Al doilea plan prezinta destinul tanarului Felix Sima care, ramas orfan , vine la Bucuresti pentru a studia medicina, locuieste la tutorele lui si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia. Autorul acorda interes si planurilor secundare, pentru sustinerea imaginii ample a societatii citadine.

Succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire (respectarea cronologiei faptelor), completata prin insertia unor micronaratiuni in structura romanului. Unele secvente narative se realizeaza scenic (de exemplu : cap. I si al XVIII-lea), prin dispunerea personajelor, prin spontaneitatea dialogului, notarea gesturilor si vestimentatiei, ca in didascalii. Dialogul confera veridicitate si concentrare epica. In proza realista, descrierea spatiilor (strada, arhitectura, decorul interior - camera) si a vestimentatiei sustine impresia de univers autentic (mimesis), iar prin observatie si notarea detaliului semnificativ devine mijloc de caracterizare indirecta/de conturare a caracterelor.

Incipitul romanului realist fixeaza veridic cadrul temporal (<< intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909 >>) si spatial (descrierea strazii Antim, a arhitecturii casei lui mos Costache, a interioarelor), prezinta principalele personaje, sugereaza conflictul si traseaza principalele planuri epice.(expozitiunea) Finalul este inchis prin rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a casei lui mos Costache, din perspectiva lui Felix, intrusul/strainul din familia Giurgiuveanu, in momente diferite ale existentei sale (adolescenta si aproximativ zece ani mai tarziu : << dupa razboi >>).

Actiunea romanului incepe cu venirea tanarului Felix, orfan, absolvent al Liceului Internat din Iasi, la Bucuresti, in casa unchiului si tutorelui sau legal, pentru a urma Facultatea de Medicina. Costache Giurgiuveanu este un rentier avar, care o creste in casa lui pe Otilia Marculescu, fiica sa vitrega, cu intentia de a o infia. Aglae o considera un pericol pentru mostenirea fratelui ei.

Caracteristicile arhitectonice ale strazii si ale casei lui mos Costache sunt surprinse de "ochiul unui estet", din perspectiva naratorului specializat, desi observatia ii este atribuita personajului intrus, care cauta o anumita casa. Familiarizarea cu mediul, prin procedeul restrangerii treptate a cadrului, de la strada, la casa, la interioare, la fizionomia si gesturile locatarilor (tehnica focalizarii), este o modalitate de patrundere a psihologiei personajelor din acest spatiu, prin reconstituirea atmosferei. Arhitectura sugereaza imaginea unei lumi in declin, care a avut candva energia necesara pentru a dobandi avere, dar nu si fondul cultural.

Patruns in locuinta, Felix il cunoaste pe unchiul sau, un omulet straniu care ii raspunde balbait: "nu-nu sta nimeni aici, nu cunosc", pe verisoara Otilia si asista la o scena de familie: jocul de table. Naratorul ii atribuie lui Felix observarea obiectiva a personajelor prezente in odaia inalta in care este introdus. Sunt realizate portretele fizice ale personajelor, cu detalii vestimentare si fizionomice care sugreaza, in maniera clasica, trasaturi de caracter si este prezentata, in mod direct, starea civila, statutul in familie, elemente de biografie. Toate aceste aspecte configureaza atmosfera neprimitoare, imaginea mediului in care patrunde tanarul si prefigureaza cele doua planuri narative si conflictul. Replicile Aglaei anticipeaza conflictul succesoral, iar atitudinea protectoare a Otiliei motiveaza atasamentul lui Felix.

Intriga se dezvolta pe doua planuri care se intrepatrund: I - istoria mostenirii lui Costache Giurgiuveanu ; II - destinul tanarului Felix Sima.

I. Competitia pentru mostenirea batranului avar este un prilej pentru observarea efectelor, in plan moral, ale obsesiei banului. Batranul avar, proprietar de imobile, restaurante, actiuni, nutreste iluzia longevitatii si nu pune in practica nici un proiect privitor la asigurarea viitorului Otiliei, pentru a nu cheltui. Clanul Tulea urmareste succesiunea totala a averii lui, plan periclitat ipotetic de infierea Otiliei. Desi are o afectiune sincera pentru fata, batranul amana infierea ei, de dragul banilor si din teama de Aglae. Initial intr-un plan secundar, Stanica Ratiu urmareste sa parvina, vizeaza averea clanului Tulea, dar smulge banii lui mos Costache.Pretutindeni prezent, divers informat, amestecandu-se oriunde crede ca poate obtine ceva bani sau poate da lovitura vietii lui, personajul sustine in fond intriga romanului, pana la rezolvarea in deznodamant: Olimpia e parasita de Stanica, Aurica nu-si poate face o situatie, Felix o pierde pe Otilia.

Aspecte de fresca sociala

Alaturi de avaritie, lacomie, si parvenitism, aspectele sociale supuse observatiei si criticii in romanul realist, sunt infatisate aspecte ale familiei burgheze: relatia dintre parinti si copii, relatia dintre soti, casatoria, orfanul. Casatoria face parte dintre preocuparile unor personaje: Aurica, fata batrana, are obsesia casatoriei; Titi se tulbura erotic; Pascalopol doreste sa aiba o familie si se casatoreste cu Otilia; Stanica se insoara cu Olimpia pentru zestrea niciodata primita; Felix se va casatori, ratand prima iubire, dupa ce-si va face o cariera. Banul perverteste relatia dintre soti. Stanica se insoara pentru a-si face o situatie materiala, dar nu-si asuma rolul de sot sau de tata. In clanul Tulea, rolurile sunt inversate: Aglae conduce autoritar, Simion brodeaza, iar mai tarziu este abandonat in ospiciu. Motivul paternitatii este infatisat diferentiat. Orfanii au doi protectori : mos Costache si Pascalopol. Mos Costache este zgarcit, dar isi iubeste sincer fiica, desi n-o adopta legal, in timp ce Aglae, adevaratul avar al romanului, striveste personalitatea copiilor sai, anulandu-le sansa implinirii matrimoniale.

II. Planul