Aci sosi pe vremuri

Previzualizare comentariu:

Extras din comentariu:

Traditionalismul este o ideologie manifestata in sfera social-politica si literar-culturala, in prima jumatate a secolului al XX-lea, in opozitie cu directia modernista. Intre cele doua razboaie mondiale, polemica modernism-traditionalism se amplifica, existand mai multe variante ale traditionalismului: samanatorismul, poporanismul si gandirismul/ortodoxismul.

Traditionalismul impune ideea ca taranii sunt singurii reprezentanti autentici ai spiritualitatii romanesti, prezentand lumea satului ca pe o lume inocenta, necorupta de influentele civilizatiei occidentale. Se naste o cultura a resentimentului citadin, orasul fiind locul formelor importate, cel care vrea sa oprime cultura pura a satului. Prin urmare, orasul este demonizat, iar satul este proiectat ca un paradis idilic. Orasul devine purtatorul unei spiritualitati de import (occidentale) care oprima spiritualitatea pura a neamului, corupand prin ,,forme" straine ,,fondul national". De asemenea, in definitia romanului, dimensiunea religioasa este fundamentala si de aceea gandirismul va valorifica miturile autohtone, riturile si credintele stravechi.

,,Aci sosi pe vremuri" de Ion Pillat este o poezie de factura traditionalista, inclusa in ciclul ,,Trecutul viu", din volumul ,,Pe Arges in sus", aparut in 1923. Volumul este reprezentativ pentru traditionalismul poetului, deoarece realizeaza imaginea spatiului natal patriarhal (mosia Florica), casa parinteasca si universul rural.

Poezia este o meditatie nostalgica pe tema trecerii ireversibile a timpului, asociata cu ideea repetabilitatii destinului uman, a ciclicitatii vietii.

Comunicarea poetica se realizeaza in doua registre: lirismul obiectiv (ce se regaseste in prima parte a poeziei, in prezentarea povestii de dragoste dintre bunic si bunica) si lirismul subiectiv (in a doua parte a poeziei, pentru enuntarea propriei povesti de iubire).

Titlul contine atat un indice spatial, ,,aci"(care, pe de o parte, se raporteaza la poet; pe de alta parte, constituie un element de legatura intre planul trecutului si cel al prezentului), cat si unul temporal, ,,pe vremuri"(un timp trecut nedefinit). Forma verbala la perfect simplu ,,sosi" desemneaza o actiune realizata intr-un trecut nu foarte indepartat de momentul rostirii poetice. Pe parcursul poeziei, verbul va fi folosit cu referire la persoana bunicii, din acest fapt reiesind perceptia poetului asupra trecerii timpului (,,Ca ieri sosi bunica").

Compozitional, poezia este alcatuita din distihuri si un vers final, liber, avand rolul de laitmotiv al poeziei. Distihurile sunt organizate in mai multe secvente poetice: incipitul, evocarea iubirii de "ieri", evocarea iubirii de "acum", epilogul poemului. Cele doua planuri ale poeziei, trecutul (distihurile III-IX) si prezentul (distihurile XII-XIX), sunt redate succesiv, ceea ce accentueaza ideea de ciclicitate a vietii si a iubirii.

Elemente de recurenta sunt, de exemplu, motivul poetic ambivalent al clopotului (insotind doua momente esentiale ale existentei umane - nunta si moartea), simbol al trecerii si laitmotivul reprezentat de versul final.

Primele doua distihuri reprezina incipitul poeziei si fixeaza spatiul rememorarii nostalgice a trecutului.

Elementele asociate casei - ,,paorta", ,,zavor", ,,paienjeni"- sugereaza trecerea timpului, degradarea, starea de parasire a locuintei stramosilor, dar si ideea de spatiu privilegiat, izolat, accesibil numai urmasului, care poate reinvia trecutul in amintire.

Al treilea distih deschide planul trecutului, al evocarii iubirii bunicilor. Intalnirea bunicilor, indragostitii de altadata, respecta un ceremonial: bunicul asteapta sosirea berlinei, din care coboara o tanara imbracata dupa moda timpului. Asocierile livresti reflecta motivul ,,bibliotecii" intalnit adesea in poeziile lui Ion Pillat, avand rolul de a asocia viata cu literatura si de a indica epoca. Astfel, bunicul ii recita iubitei capodopere ale literaturii romantice (,,Le Lac"de Alphonse de Lamartine, ,,Sburatorul" de Ion Heliade Radulescu).

Intre prezentarile celor doua povesti de dragoste sunt intercalate doua distihuri care constituie o meditatie asupra trecerii timpului, asupra efectelor pe care aceasta le are asupra omului. Poetul evidentiaza ideea ca imbatranirea fizica este cu mult mai rapida decat cea spirituala, facand ca omul sa ajunga intr-o situatie paradoxala - ,,Te vezi aievea numai in stersele portrete./ Te recunosti in ele, dar nu si-n fata ta,/ Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita...". Poetul utilizeaza in aceste versuri persoana a doua, numarul singular (,,te recunosti", ,,tau", ,,tu", ,,nu poti") pentru a sugera ca aceasta perceptie nu este una strict personala, ci una general umana - fiecare cititor a fost sau va fi pus in aceasta postura.

In distihul al treisprezecelea, prin intermediul unei comparatii, se realizeaza o paralela trecut - prezent si se produce trecerea la planul prezent. Similitudinile dintre cele doua povesti sunt evidentiate cu ajutorul adverbului de comparatie ,,ca" (,,Ca dansa tragi, in dreptul pridvorului, la scara") si al adjectivului demonstrativ de identitate ,,acelasi" (,,acelasi drum", ,,acelasi clopot").

Ca intr-un ritual, nepotii repeta gesturile bunicilor peste timp. Diferentele tin de moda vremii: iubita coboara din ,,trasura", iar indragostitul ii recita poeme moderniste, simboliste (,,Balada lunii"de Horia Furtuna si poeme de Francis Jammes). Din portretul fizic al iubitei se retine doar detaliul spiritualizat, imaginea ochilor, ieri - ,,ochi de peruzea", acum - ,,ochi de ametist".

Un alt element comun celor doua secvente poetice este simbolul berzei, simbol al fidelitatii, al devotiunii.

Sunetul clopotului insoteste din nou momentul intalnirii indragostitilor si sugereaza repetabilitatea existentei umane - clopotul este un simbol bivalent, anuntand atat momentele vesele, cat si pe cele triste, atat inceputul unei noi vieti, cat si sfarsitul acesteia. Versul final, laitmotiv al poeziei, accentueza trecerea iremediabila a timpului.

Verbele la perfect simplu (,,sosi", ,,sari", ,,spuse" etc.) au rolul de a reda rapiditatea gesturilor sau repetabilitatea lor, iar verbele la timpul prezent fie ilustreaza permanenta sentimentului de iubire (,,calci", ,,tragi"etc.), fie insotesc meditatia pe tema trecerii timpului (,,te vezi", ,,te recunosti" etc.). La nivelul vocabularului, Ion Pillat, in spiritul traditionalist, valorifica termenii arhaici si regionali: ,,aci", ,,potera", ,,berlina", ,,pridvor".La nivel prozodic poezia se caracterizeza prin rima imperecheata, ritm iambic si masura de 13-14 silabe.

Eu consider ca poezia ,,Aci sosi pe vremuri" se inscrie in curentul literar traditionalist prin tematica timpului trecator (fugit irreparabile tempus), prin respectarea prozodiei clasice, prin orientarea catre trecut (motivul amintirilor, motivul casei parintesti), prin descrierea cadrului natural rural si a trecutului legendar

Download gratuit

Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.

Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Diacritice:
Da
Nota:
8/10 (1 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
2 pagini
Imagini extrase:
2 imagini
Nr cuvinte:
1 116 cuvinte
Nr caractere:
5 961 caractere
Marime:
12.75 KB (arhivat)
Nivel studiu:
Liceu
Tip document:
Comentariu
Materie:
Limba si literatura romana
Data publicare:
30.03.2018
Structură de fișiere:
  • Aci sosi pe vremuri.doc
Predat:
la liceu
Profil:
Umanist
Specializare:
Filologie

Ai gasit ceva în neregulă cu acest document?

Te-ar putea interesa și:
Aci sosi pe vremuri face parte din volumul de poezii Pe Arges in sus (1923), alaturi de Florica,...
Ion Pillat (n. 31 martie 1891 - d. 17 aprilie 1945), a fost un academician, antologator, editor,...
Date biobibliografice: - Poetul s-a nascut in 1891, ca fiu al lui Ion N. Pillat (descendent al...
descrierea naturii, in -sotita de afectiunea autorului. Termenul a fost folosit in poezia noastra...
Necesitatea unei reinterpretari a culturii romane Cultura romana parcurge azi un dramatic proces...
Sus!