Cel mai iubit dintre pământeni

Scris, se pare, intr-un rastimp de trei ani, timp record pentru Marin Preda, romanul Cel mai iubit dintre pamanteni (aparut in 1980), incheie in forta o activitate literara curmata prematur. Recitit la cativa ani de la aparitie, surprinde prin forta neobisnuita de sondara a realitatii, prin cunoasterea unei game vaste a manifestarilor psihicului uman.Cel mai iubit dintre pamanteni fructifica, intr-o forma inconfundabila, liniile sugerate de romanul "obsedantului deceniu", aducand o anume dimensiune, care adesea lipsea acestuia.Venit intr-o vreme cand resursele pareau epuizate, romanul lui Marin Preda produce o ridicare in metafora, in semnificatie, a unor fapte, intamplari, ale caror resorturi brutale erau indeobste cunoscute.Nu intamplator personajul principal e un filozof, Victor Petrini, care cauta expeditia esecului sau, dar si reperarea unor cauzalitati care fac din individ o victima a mecanismelor sociale si politice.

Cel mai iubit dintre pamanteni este o confesiune (scrisa la persoana I, semn al autenticitatii), eroul fiind martor si narator.Aflat in inchisoare(pentru a doua oara), cu gandul la o posibila condamnare pe viata, pentru o fapta pe care o aflam abia la sfarsitul cartii, eroul isi rememoreaza viata la cererea avocatului, in scopul pregatirii apararii acestuia.

Eroul se afla deci intr-o situatie limita; scriind isi retraieste viata si incearca sa-I inteleaga resorturile intime, erorile, sa descifreze cauzalitatile prin raportarea la mecanismele sociale si politice.El devine o constiinta lucida care inregistreaza si sanctioneaza datele realitatii.

Victor Petrini, protagonistul romaului si narator, este un intelectual, asistent universitar la catedra de filozofie(asemenea eroului lui Camil Petrescu- Stefan Gheorghidiu, student la filosofie).Autor al eseului "Era Ticalosilor", Petrini are ambitia de a crea un sistem filozofic propriu, o noua gnoza.