Mara de Ioan Slavici

Mara este un personaj complex si reprezentativ pentru conceptia artistica a lui Slavici. Romanul urmareste destinul Marei, precupeata de la Radna, al copiilor ei, Persida si Trica, pe parcursul trecerii acestora spre varsta adulta.

Mara ramasese vaduva cu doi copii "saracutii de ei", dar era inca "tanara si voinica si harnica si Dumnezeu a lasat sa mai aiba si noroc". Barbatul sau, Barzovanu, fusese "mai mult carpaci decat cizmar" si-si petrecuse viata stand mai ales 'la birt decat acasa", lasandu-le copiilor o livada de "vreo doua sute de pruni', o vie pe dealul de la Paulis si casa care era a Marei, data ca zestre cand se maritase.

Mara este precupeata, "prima femeie capitalist din literatura noastra" (N. Manolescu- "Arca lui Noe"), deoarece isi castiga existenta din negustorie "vinde ce poate si cumpara ce gaseste", de marti dimineata si pana sambata noaptea, ea alearga cu marfa de la Radna la Lipova, apoi la targul cel mare de la Arad. Ca o adevarata "femeie de afaceri" (businesswoman-N. Manolescu), Mara are un singur scop, acela de a strange bani, conducandu-se dupa o regula specifica economiei de piata, aceea ca " vinde mai bucuros cu castig putin, decat ca sa-i cloceasca marfa".

Portretul fizic, conturat cu detalii, trimite sugestiv la trasaturile morale. "Muiere mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de sore, de ploi si de vant", Mara sta toata ziua, "neobosita si energica", la tejgheaua plina de poame, de turta dulce, de peste, in timp ce copiii se zbenguie "printer picioarele oamenilor".

Femeie apriga, cu un ascutit simt al demnitatii umane, se hotaraste sa stranga bani, ca sa scape de saracie si sa-si creasca cei doi copii, pe Trica si Persida, carora se straduieste sa le creeze o situatie materiala si sociala cat mai buna. Mama iubitoare, Mara are modele de viata pentru copii ei; pe fata, vrea sa o vada preoteasa, ca Pecica, "o femeie minunata si dulce la fire si bogata si frumoasa", iar pe Trica viseaza sa-l faca maistru-cojocar.

Desi copiii sunt "zdrentarosi si desculti", sunt in acelasi timp "sanatosi si rumeni, voinici si plini de viata, destepti si frumosi", Mara fiind extraordinary de mandra de ei si exclama cu satisfactie: "Tot n-are nimeni copii ca mine." Chibzuita pana la zgarcenie, in fiecare seara, Mara face socotelile, pune de o parte banii pentru ziua de maine. La capataiul patului tine trei ciorapi, in care pune zilnic fie si numai un creitar si mai bine imprumuta banii de trebuinta pentru a doua zi, decat sa ia ceva din ciorapi.

Intrepida (curajoasa), autoritara, Mara are o putere de munca si o inteligenta pragmatica, izvorate din experienta ei de viata si de aceea nu cheltuieste cu usurinta pentru copii ei, desi ii iubeste enorm, dorind sa stranga bani suficienti care sa-i dea puterea sa invinga viata si sa-i asigure astfel echilibrul sufletesc. Desi este zgarcita, Mara nu este lacoma, setea de bani nu o dezanimeaza, fiind mereu motivate si animate in actiunile ei de dragoste maternal.