Maitreyi

Maitreyi este un roman erotic, realist scris de Mircea Eliade. Cartea a fost publicata in 1933 si s-a bucurat de o imensa popularitate in intreaga lume, fiind tradusa in multe limbi (franceza, engleza etc.).

Este considerat de exegeti un ,,roman al autenticitatii", existand 3 nivele ale scriiturii:

- jurnalul naratorului, care povesteste evenimentele legate de viata sa din India, de Dasgupta si Maitreyi

- insemnarile ulterioare facute de narator, infirmand sau confirmand primele impresii

- confesiunea facuta de narator dupa ce actiunea s-a consumat

Eroina romanului, Maitreyi Devi, fiica unui mare filozof indian, Surendranath Dasgupta, traieste o dragoste mistica, s-ar putea spune, cu autorul cartii.

Actiunea are loc in Calcutta anilor 1930, Eliade (Allan) locuind in casa lor, ca "ucenic" al acestui savant. Desi la inceput el nu simte decat repulsie pentru Maitreyi, se indragosteste iremediabil de aceasta. Fata ii impartaseste sentimentele dar nu ii marturiseste dragostea, aceasta reflectandu-se in faptele sale.

Romanul ne introduce in lumea fascinanta a Indiei, a obiceiurilor si a traditiilor orientale. Dasgupta refuza casatoria lor, alungandu-l pe Eliade, care indurerat se refugiaza in Himalaya pentru o vreme ca pustnic, in timp ce Maitreyi este supusa pedepselor crudului ei tata, dupa care maritata fortat.

In 1972, la intalnirea dintre Maitreyi Devi (devenita o cunoscuta poeta indiana) si reputatul sanscritolog roman Sergiu Al. George, aceasta afla de romanul in care - pretinde ea - i s-a murdarit reputatia si practic a fost dezvelita in fata intregii lumi. Neaga vehement intalnirile dintre Eliade si ea, noaptea pe care acesta o prezinta in romanul sau, si il condamna pe acesta ca a fugit in fata tatalui sau. Maitreyi Devi scrie si ea la randul sau un roman raspuns, intitulat "Dragostea nu moare", in care isi prezinta trairile. Cine citeste acest roman poate vedea ca este de fapt scris pentru a indrepta "o reputatie sifonata", pentru a sterge impresiile lumii dupa parcurgerea romanului lui Eliade, despre care spune ca ce a simtit el nu era dragoste.

Mai tarziu, sora acesteia (motivul pentru care Dasgupta a aflat de cei doi) il condamna pe Eliade si spune ca era doar un pierde-vara.

Maitreyi vine in Romania la invitatia Uniunii Scriitorilor si viziteaza pe mama si sora lui Eliade. Il viziteaza pe Eliade la Chicago, unde traia orb, si isi exprima repulsia fata de cartea scrisa de el. Maitreyi moare in 1990.

Romanul romanesc trebuie citit impreuna cu cel scris de eroina. Insa "It does not die" - titlul in engleza - nu poate fi comparat cu cel al lui Eliade, care contine un mesaj profund, real. Acest mesaj este unul bazat pe jurnalul autorului, o poveste cutremuratoare care da cititorului lacrimi, in timp ce cel al indiencei este doar o marturie care nu poate fi luata in intregime ca reala, pentru ca este scrisa sub impulsul unor amintiri si al furiei prezentarii ei in fata lumii intregi.

Eliade a ramas marcat pentru toata viata de Maitreyi, numindu-se pana la moarte indian.

Caracterizarea personajului Maitreyi

Maitreyi este o tanara bengaleza de 16 ani, fiica lui Narendra Sen, un inginer din Calcutta. Ea este eroina din romanul tot cu acelasi nume, si relizeaza in literatura romaneasca un personaj comparabil eroinelor tragice universale. Maitreyi este un simbol al iubirii adevarate, pure, totale. Ca dovada, in copilaria sa ea isi dedica intreaga sa iubire unui copac, numit "sapte frunze". Dupa un timp ea se dedica sufleteste "guruului sau", Tagore. Pentru aceasta ea ar fi vrut sa fie mai in varsta pentru a fi mai aproape de fiinta poetului, probabil ca sa ii inteleaga mai bine sentimentele si modul lui de gandire.

La numai 16 ani este o tanara inteligenta si cultivata, avand preocupari mature. Ea nu doar ca studiaza filozofia, dar si tine conferinte profund apreciate de un auditoriu select. Totodata, Maitreyi este preocupata de lucruri copilaresti, traieste in lumea fascinanta a miturilor.

Portretul sau este realizat dintr-o perspectiva subiectiva, de catre personajul-narator Allan, un inginer englez de 24 de ani, venit sa lucreze in India. Pe el Maitreyi nu-l atrage initial , gasind-o chiar urata ,,cu ochii ei prea mari si prea negrii , cu buzele carnoase si rasfrante , cu sanii puternici , de fecioara bengaleza crescuta prea plin , ca un fruct trecut in copt". Devine apoi curios pentru ca ,,nu izbuteam sa inteleg ce taine ascunde faptura aceasta". Astfel, ea este pentru el tot mai fermecatoare, dar uneori ii este antipatica deoarece elita Calcuttei o considera chiar geniala. Portretul fizic a lui Maitreyi sugereaza caldura sufleteasca si fascinatie. Gesturile ei tandre, preocuparile intelectuale, puterea de a iubi profund, dincolo de probleme sociale sunt trasaturi care ii arata portretul exceptional.

Si in acest roman se dovedeste ca singura modalitate la starea de perfectiune este IUBIREA. Implinirea eroinei se va realiza alaturi de Allan. Intalnirea dintre cei protagonisti devine si o intalnire intre doua culturi. Iubirea intre cei doi contureaza treptat iar participarea celor doi este egala, de aceea ei ajung la iubirea ideala. Desi este dornica de a-si revarsa iubirea asupra cuiva, cand Allan ii declara iubire, Maitreyi spune ca el nu reprezinta pentru ea decat "un scump prieten ". Din aceasta intamplare reiese confuzia intre prietenie si iubire. Iubirea sporeste in intensitate, astfel ca tinerii