Harap Alb

- personaj individual, adjuvant

- ,,dihanie de om" - hiperbola ? personaj fabulos

- grotesc : urat, comic - din portretul fizic: aspectele urate prezentate in maniera comica - ,,urechi clapauge", ,,buzoaie groase si dabalazate"

- umanizat: cu sentimente, comunica (limbaj specific omului), gandeste, are simturi si mentalitati.

- Prezentat prin proza rimata si ritmata specifica stilului oral si cu ajutorul cifrelor magice - ,,douazeci si patru de stanjeni de lemne"

- ,,ceva de spariet", trasatura ce reiese din caracterizarea indirecta facuta de narator, in care descrie felul sau de a sufla ,,buza de deasupra se rasfrangea in sus peste scafarlia capului, iar cea de dedesupt atarna in jos, de-i acoperea pantecele".

- Imaginea sa este hiperbolizata prin comparatii ca : ,,asa tremura de tare de parca-l zghibuia dracul" sau personificari : ,,vantul gemea ca un nebun", ,,copacii se vaicareau" ,,pietrele tipau". Astfel, este prezentat personajul in relatie cu natura si spatiul inconjurator, care tin locul unor personaje ? aspect apocaliptic.

- La finalul descrierii prin antiteza "foc de ger", naratorul rezuma caracterul lui Gerila.

- Gerila e increzator in puterile lui, trasatura ce reiese indirect, din felul in care i se adreseaza lui Harap - Alb : ,,razi tu, razi, Harap - Alb, zice atunci Gerila tremurand, dar unde mergi, n-ai sa poti face nimica."