Gheorghita,unul dintre personajele secundare ale romanului "Baltagul",este fiul Vitoriei si al lui Nechifor Lipan,unul dintre cei "sapte prunci cu care-I binecuvantase Dumnezeu" si din care le ramasesera doar doi.El era mult indragit de mama,care il ocrotea si-l apara de cate ori in ochii lui lipan erau nori de vreme rea.
El purta "numele adevarat si tainic al lui Nechifor Lipan " caruia-I mostenise nu numai numele,dar si mai multe dintre insusiri.
La cei 17 ani ai sai,era un flacau sprancenat,si-avea ochii caprui ai Vitoriei.Avea un zambet frumos de fata si abia incepuse sa ii dea mustacioara.Dupa traditia oierilor de la munte,purta un chimir nou si o "bondita inflorita".
Baiatul nu este prea vorbaret,dar e explicit,stie sa-i dea lamuriri mamei sale asupra starii in care se aflau turmele ramase in baltile Jijiei la Cristesti.Asadar,inca de la 17 ani el este deja initiat in viata de pastor,intrucat coborase cu ciobanii,cu oile,cu asinii si cu dulaii la iernat.Ager la minte,stiutor de carte,baiatul ii comunica mamei sale despre intarzierea lui Nechifor Lipan.Scrisoarea lui evidentiaza totodata dorul,sensibilitate,respectful filial si credinta in Dumnezeu:"Iar oile sunt bine-sanatoase...si noi,din mila lui Dumnezeu,asemenea;si vremea-I inca buna,si mi-I dor de casa.Sarut mana,mama;sarut mana,tata."
Ajuns la adolescent si fiind o fire sensibila si meditative,Gheorghita isi aminteste nostalgic de copilaria lipsita de griji si petrecuta in mijlocul naturii,cu turmele si in tovarasia povestilor.El a fost stapanul naturii al carei glas l-a inteles.Acum,pus in fata altor realitati,baiatul cugeta dureros,trist si deznadajduit la trecerea varstei fericite a copilariei:"Cum se risipeste mireasma in ger,asa s-au dus toate.Acum a intrat la slujba grea si la necaz".
Gh. trece de la starea de inocenta a copilariei la maturitate,alaturandu-se mamei sale in tentative acesteia de a-l gasi si a-l pedepsi pe asasinul tatalui sau.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.