Iorgovan este personajul principal al nuvelei prin faptul ca traieste un conflict interior, specific nuvelei psihologice. Nuvela urmareste indecizia personajului care ii sfarama individualitatea aflata la impactul cu o dorinta pe care ratiunea si vointa o refuza.
Inca de la inceputul nuvelei, naratorul il prezinta direct ca pe un "baiat", "de 20 de ani", "cu minte". Naratorul noteaza: "insa mintea este si ea dupa tipuri si imprejurari", anticipand evolutia personajului.
Prin prezentarea trecutului personajului se scoate in evidenta ca Iorgovan este o promisiune inca nerealizata. El trebuia sa fie implinirea unui ideal de mai bine al unui neam obisnuit sa prospere: un om de carte, un om cu carte. Pentru ca refuza sa se mai intoarca la scoala, isi dezamageste familia si dezamageste colectivitatea care inregistreaza decizia lui Iorgovan ca pe un esec. Baiatul care nu e nici orasean, nici taran stie ca toti asteapta de la el un plus, o depasire, deoarece este "feciorul lui Busuioc", deci mai mult decat acesta.
Magdalena Popescu afirma ca in opozitie cu Busuioc care e "inca un character, Iorgovan este numai o aparenta, o forma goala pe care numai opinia celorlalti o poate umple de continut". Naratorul infatiseaza permanenta preocupare a lui Iorgovan de a inregistra ce spun ceilalti despre el. Deseori el actioneaza in conformitate cu ceea ce zice lumea ca este bine sa faca. Fiind un orgolios al aprentelor, atunci cand greseste, feciorul lui Busuioc cauta sa vada daca a fost identificat. Personajul trece brusc de la o stare la alta, de la acte voit exceptionale la mustrarile de constiinta cele mai crunte (invinovatirea pentru moartea calului sau remuscarile de a-si fi inselat tatal). Din acest motiv se poate afirma ca Iorgovan are un temperament evaziv si labil.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.