Caracterizarea lui Ghiță

Ghita este personajul cel mai complex al nuvelisticii lui Slavici, prin care acesta ilustreaza consecintele nefaste ale patimii banului. Alaturi de Hagi Tudose, personajul lui Barbu Stefanescu de la Vrancea, ilustreaza in literatura romana tipologia avarului, dar Ghita o si depeseste reusind sa pastreze nealterat fondul uman.

Ghita parcurge un traseu marcat de framantari sufletesti si ezitari care ii vor zdruncina increderea in sine, in Ana si in oameni. Portertul lui Ghita se contureaza treptat fie prin intermediul caracterizarii indirecte, deoarece naratorul isi lasa personajul sa evolueze ,dezvaluind faptele, gesturile, limbajul, la acestea adaugandu-se caracterizarea directa facuta in diferite momente, fie de narator si celelalte personaje(Ana, Lica si soacra),fie prin autocaracterizare.

La inceput Ghita este un om bun , harnic, cinstit,devotat familiei ; doreste sa devina mester adic asa devina cel mai bun in meseria lui. Arendeaza moara pentru bunastarea familiei , dar si pentru asi atinge idealul :''trei ani,numa trei ani sa pot sta aici isi zicea el si ma pun in picioare incat pot sa lucrez cu zece calfe si sa le dau altora de carpit''.

Harnic, energic,venirea lui Ghita la moara pare sa transforme si locurile cele rele care-i aduc acestuia '' un castig facut cu bine''. Aparitia Samadaului declanseaza drama personajului care este silit sa aleaga intre a ramane om cinstit si a parasi moara sau a deveni sluga, aliatul lui Ghita. La inceput el incearca sa gaseasca o cale de mijloc ,opunand rezistenta

Samadaului :refuza sa ia porcii, isi cumpara caini,pistoale si isi ia sluga.

Frustrarea lui Ghita incepe sa se simta devenid sadic, neglijent cu copiii, impulsiv cu Ana si isi bate sluga ''acum el se facuse mai de tot ursuz si se aprindea pentru orice lucru de nimic , numai zambea ca mai-nainte si radea cu hohot incat iti venea sa te sperii de el(...) isi pierdea lesne cumpatul si lasa urme vinete pe brate.''