Baltagul - caracterizarea lui Gheorghiță

Mihai Sadoveanu este unul dintre marii prozaotri romani ai sec al XX-lea, opera sa cuprinzand romane, nuvele si povestiri.

Romanul Baltagul este considerat o capodopera a prozei romanesti indeosebi pentru concizia, dinamismul si armonia compozitiei. Gheorghita este personajul secundar al operei, deoarece are o participare semnificativa la actiune, insa nu apare in toate episoadele narative.

Prin caracterizarea directa din expozitiune, Gheorghita este prezentat ca fiul lui Nechifor si al Vitoriei Lipan, aceasta dovedind de multe ori dragostea si grija nemasurata fata de baiatul ei ("il ocrotea si-l apara de cate ori in ochii lui Lipan erau nouri de vreme rea"). El mosteneste nu numai numele de la tatal sau, ci si priceperea si iscusinta in mestesugul oieritului.

Naratorul il caracterizeaza direct ca un flacau sprancenat, mostenind ochii Vitoriei, nefiind prea vorbaret, dar extrem de drept si obiectiv in cea ce priveste aprecierea lucrurilor. Varsta, inca frageda, ii este tradata de << mustacioara abia infierata >> si << zambetul frumos ca de fata >>. Portretul sau, sugerat prin descriere, este specific muntenilor: purta chimir nou, in care << ii placea sa-si cufunde palmele >>, evidentiindu-se sublim un obicei nonsalant, tineresc, si o bondita inflorata. Desi era inca un copil, in relatia cu mama sa, este evidentiat ca un personaj darz, demn de incredere, ramanad de altfel si singurul ajutor de nadejde in calatoria pe