Forme de turism

ARGUMENT

Turismul, ca fenomen economic şi social, a cunoscut dezvoltări spectaculoase, explozive în cea dea doua jumătate a secolului xx. Dorinţa de a călători şi de a cunoaşte lucruri noi este cunoscută încă din antichitate, chiar dacă la început aceste dorinţe aveau ca scop principal războiul, cuceririle de noi teritorii sau schimburile comerciale.

Poate primii care şi-au dorit să călătorească mult şi au înlesnit călătoriile au fost vechii greci. Ei încheiau contracte de vizite reciproce,pretendeau oameni de aceeaşi ocupaţie, dobândind în acest fel siguranţa călătoriei. Acest contract de vizitare se putea moşteni din tată în fiu.

Au fost antrenate mase relativ mari de oameni pentru vizitarea locurilor sfinte, băilor curative,a locurilor de desfăşurare a jocurilor festive. Deosebit de importantă era circulaţia spre băile curative la Roma, oraşul având 854 băi populare şi 14 băi de lux. Primul ghid turistic apare la 1130, scris de Aimeri Picaud, un călugăr francez.

De-a lungul timpului, încep să se diversifice motivaţiile de călătorie, conturându-se tot mai mult activitatea de turism, determinată de acţiuni religioase, folosirea băilor curative, deplasările calfelor şi studenţilor către centrele universitare, călătorii către lumi noi etc. În paralel cu creşterea traficului de călători, s-a dezvoltat şi industria hotelieră, comunicaţiile, transportul, activităţi destinate turismului.

Transformarea circulaţiei de călători în turism propriu-zis a început o dată cu secolul XIX şi s-a manifestat, în primul rând, prin creşterea numărului de călători englezi ce se îndreptau în mod special în Franţa, Elveţia, Italia. De-a lungul anilor, turismul a căpătat diverse definiţii, unele punând accent mai ales pe latura de agrement.

Astfel M. Peyromaure Deborg definea turismul ca fiind acţiunea, dorinţa, arta de a călători pentru propria plăcere; în 1880 E-Guy Frenler preciza că ,,turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe cunoaşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi schimbare a mediului înconjurător, cultivarea sentimentului pentru frumuseţile naturii, ca rezultat al dezvoltării comerţului, industriei, precum al perfecţionării mijloacelor de transport”.

În sensul actual, turismul a căpătat un conţinut mult mai complex din punct de vedere economic, social şi spiritual.

Turismul prezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea în desfăşurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate, fie prin intermediul unor organizaţii, societăţi sau agenţi specializaţi, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum şi industria care concura la satisfacerea nevoilor turistice.

Competenţele vizate în realizarea proiectului ,, Forme de turism” sunt:

UCG.Managementul calităţii

C1. Realizează planificarea calităţii proceselor şi a produselor/serviciilor.

C2. Monitorizează calitatea proceselor şi a produselor/serviciilor

C3.Îmbunătăţeşte calitatea proceselor şi a produselor/serviciilor

UCG.Organizarea agenţiei de turism

C 1. Analizează principalele componente ale structurii organizatorice

C2.Stabileşte birourile şi compartimentele ce formează structura tehnică a unei agenţii de turism

C3.Coordonează activităţile ce se desfăşoară în cadrul birourilor şi compartiment

UCS .Politici si strategii de marketing în agenţia de turism

C1. Elaborează politica de produs

C2. Stabileşte politica de preţ

C3.Coordonează politica de distribuţie şi promovare

Capitolul 1

Caracteristicile sectorului turistic

Implicând atât sectorul public cât şi cel privat, sectorul turistic necesită o dezvoltare sistematică în vederea asigurării creşterii economice cât si a altor beneficii cum ar fi conservarea tradiţiilor si culturilor locale si protecţia mediului. În plus, dezvoltarea concentrată a sectorului turistic promovează coexistenta paşnica a oamenilor făcând parte din diferite culturi, contribuie în acelaşi timp la amestecul dintre tradiţii, care intensifică toleranţa si înţelegerea.

Sectorul turistic este unul din cele mai importante segmente ale economiilor naţionale şi ale pieţelor din toată lumea. În conformitate cu datele publicate de Organizaţia Mondială a Turismului, sectorul turistic este cel care furnizează cele mai multe locuri de munca din lume. Datorită efectelor sale pozitive asupra produsului intern brut (PIB – ului), a creării de joburi si veniturilor din schimburi valutare şi din taxe, sectorul turistic joacă un rol important în economia fiecărei ţari.

Unul din motivele pentru care sectorul turistic este atât de important este faptul că acesta are o influenţă secundară pozitivă asupra unui număr de alte sectoare intercondiţionându-se reciproc ca: transportul, vânzarea cu amănuntul, asupra construcţiilor, sectorului bancar, telecomunicaţiilor, asupra culturii si sporturilor. Câteva studii internaţionale au demonstrat ca sectorul turistic are un efect pozitiv asupra a mai mult de 20 de sectoare ale economiei, aşa-numiţii sateliţi sau beneficiari sectoriali ai turismului.

Tipice pentru sectorul turistic sunt întreprinderile de afaceri mici si mijlocii, agenţii de turism, hoteluri, restaurante cu un număr de angajaţi de la 10 la 25 de persoane. Cele mai multe din aceste întreprinderi afişează un grad ridicat de flexibilitate care le permite sa se adapteze fară dificultate schimbărilor pieţei. Un alt avantaj este faptul ca ele crează numeroase oportunităţi de angajare.

1. Bebe Negoescu, Gheorghe Vlăsceanu – Terra Geografie Economică, Edit. Teora, Bucureşti, 1998

2. Cipriana Sava – Strategii de dezvoltare a activităţii de turism, Edit. Eurostampa

3. Cristian Dincă, Rodica Matei, Ştefania Petrescu – Manual pentru calificarea tehnician în turism, clasa a XI-a, filiera tehnologică, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007

4. Niculina Apetrei – Repere în agenţia de turism, Edit. Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Suceava, 2008

5. *** www.mturism.ro

6. *** www.infotravel.ro