Elveția

CAPITOLUL I - POTENȚIALUL TURISTIC AL ELVEȚIEI

1.1. Potențialul turistic natural al Elveției

1.1.1. Relieful

În Elveția se disting trei regiuni principale:

- Alpii Elveției ocupa 58% din suprafața țării, în toată partea meridională, centrală și orientală a Elveției.

- Munții Jură ocupa 12% din suprafața țării, în ale căror vai, mult diferite de cele alpine, s-a dezvoltat o economie specific elvețiană.

- Podișul Elvetiei--Le Pleateau Suisse- sau Podișul Mitteland(Tara de mijloc a Elveției) este situat între două lanțuri de munți, pe o întindere care ocupa restul de 30% din suprafața țării, de o formă alungită și relativ îngustă.

Din puct de vedere al structurii reliefului în centrul Alpilor elvețieni se afla zona rocilor cristaline(șisturi cristaline, granițe, gnaisuri- roca metamorfică alcătuită din cuarț și mică), iar în exteriorul acestor muni se afla zona sedimentară (călcare și marne). Astfel :

- Zonă înaltă a Alpilor este formată din roci cristaline

- Zona joasă a Alpilor este mai mult calcaroasa, formată din roci sedimentare.

Formele extrem de variate ale reliefului se datorează structurii geologice a acestor munți de natură foarte complexă ca urmare a fenomenelor naturale, care în decursul istoriei Pământului au condus la formarea lor.

La formarea reliefului a mai contribuit și pe de altă parte, forțe de natura tectonică care au determinat modificări ale scoarței terestre din interior, și pe de altă parte, fenomene de eroziune, care acționând din exterior, au modelat și au transformat relieful, dându-i formele pe care le cunoaște astăzi.

Alpii au forma unor cute succesive datorită mișcărilor tectonice din a doua jumătate a terțiarului, care au provocat o împingere a structurilor sedimentare de la sud spre nord, dând naștere așa numitelor pânze de sariaj- care sunt niște cute culcate, cu flancul inferior alungit pentru prima dată în aceste locuri.

Din categoria Alpilor fac parte următoarele grupe:

- În nord: munții Bernezi, Glarus

- În sud: munții Pennini, Lepontini, Retici

Toate grupele sunt caracterizate de prezența reliefului glaciar și periglaciar, ghețari de tip alpin, circuri și vai glaciare, depozite morenaice plus reliefuri specifice, în general influențate de pedrografie: carstic, dezvoltat pe dolomite- Alpii Calcaroși(Kalkapen).

Munții Jură se întind din nordul Lacului Leman până în partea de NE a Elveției,în regiunea cuprinsă între Rin și Acar.

Sunt formați în general din culmi calcaroase paralele și alungite pe direcția sud- vest, nord-est, separate de văi transversale, au o altitudine medie de 700-800m și coboară brusc spre regiunea podișului. În cadrul munților Jura se pot distinge trei zone mai importante:

1. Zona din partea meridionala-denumita și zona Neuchatelezi, constituie regiunea cea mai înaltă. Regiunea Neuchâtel este remarcată prin industria de ceasuri, care a determinat un adevărat miracol în activitatea industrială a Elveției(1600).

2. Zonă situată în partea centrală este zona denumită Jura Bernezi se întinde în cea mai mare parte iin nordul cantonului Berna.

Munții Jură Bernezi sunt mai puțini înalți decât Munții Neuchâtel despărțiți de văi joase.

3. Zona munților Jura septentrionali- regiune colinară, ale cărei altitudini nu depășesc 600-700m.

Podișul Mitteland(Tara de Mijloc)- se află între munții Jură și Alpi, de-a lungul unui culoar de 250Km de la Lacul Leman la Lacul Constance. Podișul Mitteland ocupa aproape 1/3 din teritoriul Elveției și se bucura de cele mai favorabile condiții pentru dezvoltarea agriculturii , industriei, artizanatului, aici locuind mai bine de jumătate din întreaga populație a țării.

1.1.2. Hidrografia

Cele mai importante râuri și fluvii ale Elveției izvorăsc din masivul St Gothard, unde sunt concentrați o parte dintre cei mai mari ghețari ai Alpilor. Dintre cele mai importante râuri din Elveția amintim: Rinul care are cel mai lung curs dintre toate râurile care curg pe teritoriul Elveției cu afluentul sau cel mai mare, raul Aar. Aar este alimentat de ghețarii și zăpezile din St Gothard și Alpii Bernezi, ca și de ploile și zăpezile din Jura.

Rohnul, un alt rău important de pe teritoriul Elveției, străbate cantonul Valais pe o lungime de 264 km până la lacul Leman, fluviul parcurge o pantă mai lentă, pe alocuri mlăștinoasa și își continua cursul spre sud la ieșirea din lac în apropiera orașului Geneva. Apele sale repezi au putut fi folosite pentru producerea de energie electrică prin construirea unor importante baraje, cum sunt cele de la Grande- Dixence, Mauvvisin, Zeuzier.

Ticino și Inn sunt alte două râuri importante din Elveția.toate râurile importante din Elveția au un pronunțat caracter alpin, care le împiedica să devină navigabile însă importanța lor crește sub raport energetic.

1. Bran, Florina - Economia turismului si mediului înconjurător, Editura Economica, București, 1998

2. Balaure, Vasile - Marketing turistic, Editura Uranus, București, 2009

3. Minciu, Rodica - Economia Turismului, Editura Uranus, București, 2010

4. Nistoreanu, Puiu - Managementul în turism și servicii, Editura ASE, București, 2005

5. Stanciulescu, Gabriela - Tehnica operațiunilor de turism, Editura All, București, 2010

6. Stanciulescu, Gabriela - Tehnologia turismului, Editura Oscar Print, București, 2000

7. Lupu, Nicolae - Hotelul- economie și management, Editura All, București, 2010

8. Buruiana, Gianina - Ghid de bune practici in turism și hotelarie, Editura Uranus, Bucuresti, 2010

9. Stanciulescu, Gabriela - Tehnologie hoteliera- front office, Centrul National de Invatamant turistic, Bucuresti, 2009

10. http://ro.scribd.com

11. http://www.unibuc.ro

12. http://www.besttourism.ro

13. http://ro.wikipedia.org

14. http://europa.eu

15. http://consilierturism.ro

16. http://www.infoturism.ro

17. http://www.directbooking.ro