Calculul normelor de timp la diferite tipuri de prelucrări

1. Introducere

Norma de producţie reprezintă cantitatea de produse executate în unitatea de timp, în condiţii determinate. Norma de producţie se exprimă în: bucăţi, unităţi de lungime, unităţi de masă, etc.

Desfăşurarea intreprinderilor productive sunt caracterizate printr-un consum de muncă determinat de condiţiile din care se execută producţia. Consumul de muncă pentru o activitate depusă este materializat prin norme de timp sau norme de producţie, cu ajutorul cărora se apreciază economicitatea unui proces de prelucrare.

Activitatea de stabilire pe bază de studii a nomelor şi normativelor se numeşte normarea muncii.

2. Importanţa normelor de timp pentru organizarea

ştiinţifică a prducţiei

Normarea muncii este necesară pentru organizarea ştiinţifică a producţiei, deoarece stabileşte în mod ştiinţific cantitatea de muncă necesară pentru executarea unor procese tehnologice sau îndeplinirea unor funcţii.

Normarea tehnică de timp reprezintă durata necesară pentru executarea unei operaţii în condiţii tehnico-organizatorice determinate de folosirea cea mai raţională a tuturor mijloacelor de producţie. Se poate spune că normarea tehnică are nevoie de o forţă mare de organizare a producţiei.

Printr-o organizare a normei tehnice se asigură creşterea productivităţi muncii şi reducerea cheltuielilor pe unitatea de produs. Activitatea nu se stabileşte corect dacă nu se utilizează normele tehnice.

În industrie normarea tehnică se bazează pe verificarea intreprinderii, pe baza regimului de funcţionare ale utilajului, cele mai avantajoase metode de muncă şi forme de organizare a muncii.

Norma tehnică de timp trebuie să reflecte introducerea utilajului, a unor scule, unor dispozitive noi. Cu ajutorul ei se poate calcula capacitatea intrprinderii sau a sectorului, numarul de piese fabricate într-o perioadă de timp (an, trimestru, lună, etc) şi preţul produselor.

Schema normei de timp este reprezentată în Fig. 1:

Fig. 1

Ea se poate stabili mai precis prin trei metode :

- calcul analitic

- calcul statistic

- calcul comparativ

Prima reprezintă o metodă ştiinţifică, pe baza ei se poate stabili norma tehnică de timp foarte precis pe baza calcului.

Prin metoda a doua, norma tehnică se determină pe baza timpului mediu, stabilit statistic, pentru executarea unor operaţii.

A treia metodă cea comparativă, norma tehnică de timp se stabileşte prin operaţia interpolară, adică o operaţie considerată se compară cu o operaţie similară asemănatoare dar dimensiuni diferite.

Norma tehnică se notează cu N şi reprezintă timpul necesar executarii unei lucrări sau operaţii în anumite condiţii tehnico-organizatorice.

Norma de producţie Np reprezintă cantitatea de produse executate în unitatea de timp.

Între norma de timp care se foloseşte la industria constructoare de maşini şi norma de producţie există relaţia:

N =

<<--1-->> “ Tehnologia construcţiei de maşini ”, de C. Picoş, V. Badea, Gheorghe Coman, Octavian Pruteanu, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti 1976

<<--2-->> “ Normarea tehnică în uzinele constructoare de maşini ”, de Baranov B. A. Editura tehnică, Bucureşti 1960

<<--3-->> “ Tehnologia construcţiei de maşini ”, de Ghinea Emilian, Militaru Vasile, Colea Barbu Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti 1975

<<--4-->> “ Toleranţe şi măsurări tehnice ”, de Dragu D. Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti 1980

<<--5-->> “ Tehnologii de prelucrare pe strunguri ”, de A. Sturza, A. Vlase, C. Neagu, C. Stăncescu, M. Atanase Editura tehnica, Bucureşti 1997

<<--6-->> “ Tehnologia fabricaţiei maşinilor-unelte ”, de Ciocârdia C. Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti 1966

<<--7-->> “Tehnologia construcţiei maşinilor-unelte ”, de Gynge Csaba, Roş Olimpia, Popa Marcel Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti 1989