Tainele Bisericii

INTRODUCERE

Creştinismul nu este o ideologie, un sistem de idei la care putem sau nu să aderăm, ci viaţă, viaţa cea adevărată în comuniune cu izvorul vieţii, Dumnezeu, pe care omul a pierdut-o datorită păcatului originar. Prin întruparea, moartea, învierea şi înălţarea Sa la cer Mântuitorul Iisus Hristos a restaurat firea umană şi ne-a eliberat de sub stăpânirea păcatului şi a mortii dăruindu-ne viaţa vesnică a Împărăţiei cerurilor. Fiecare dintre noi am primit acest dar al vieţii veşnice în botezul nostru când “ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morti prin slava Tatălui aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii”(Rom. 6, 4). Biserica este Împărătia lui Dumnezeu pe pământ iar slujbele reprezintă intrarea noastră în această Împărătie, trăirea şi împărtăşirea concretă de viaţa cea nouă în Hristos, de dreptatea, pacea şi bucuria în Duhul Sfânt ce caracterizează Împărătia lui Dumnezeu (Rom. 14, 17). Cultul Bisericii ne poartă în lumea prezenţei directe a lui Dumnezeu făcându-ne părtaşi bucuriei învierii. Creştinismul este, pentru aceasta, o religie liturgică, o religie în care cultul este foarte important, fiind trăirea liturgică a vieţii celei noi în comuniune cu Dumnezeu. Biserica este, în primul rând, o comunitate rugătoare, slăvitoare. Înţelegem astfel de ce Biserica noastră se numeşte ortodoxă: este Biserica ce aduce dreaptă slăvire lui Dumnezeu şi, ca urmare, are credinta dreaptă fiind Biserica cea adevărată.

Biserica Ortodoxã socoteşte cã mântuirea nu se finalizeazã în moartea lui Hristos pe cruce, ca echivalent juridic ce a adus omenirea jignirii prin pãcat a lui Dumnezeu, ci în unirea lui Hristos cel rãstignit şi înviat cu oamenii ce cred în El ca şi ei sã poatã muri pãcatului şi învia. Consecvent cu aceasta, ea oferã Tainelor un loc de mare importanţã în iconomia mântuirii, ca mijloace prin care se înfãptuieşte aceastã unire a oamenilor cu Hristos. “La baza concepţiei despre Taine a Bisericii noastre stã încrederea în putinţa lucrãrii Duhului dumnezeiesc al lui Hristos printr-un om asupra altui om, prin intermediul trupurilor şi a materiei dintre ele, în ambianţa Bisericii, ca Trup tainic al lui Hristos. E încrederea cã Duhul dumnezeiesc poate lucra prin mijlocirea spiritului omenesc asupra materiei cosmice în general şi asupra altor personae. Prin mâna omului se scurg puteri spirituale asupra altui om fie direct prin trup, fie prin altã materie. Cel ce transmite aceastã putere ce se scurge prin mânã este subiectul care gândeşte şi voieşte, adicã un subiect cu o bazã spiritualã şi puterea ce se scurge prin trupul celui care acţioneazã asupra altuia merge pânã la spiritual cel din urmã. Cei doi, întâlnindu-se prin simţuri, se întâlnesc prin spirit” .

Baza generalã a Tainelor Bisericii este credinţa cã Dumnezeu poate lucra asupra creaturii în realitatea ei vizibilã. În acest sens, înţelesul general al Tainelor este unirea lui Dumnezeu cu creatura. Spiritul uman transfigureazã materia cu care e unit de la început. În taina omului toate pãrţile şi funcţiile lui sunt taine, pentru cã participã la taina lui ca întreg.

Chiar în baza creaţiei Dumnezeu lucreazã prin cosmos şi omul, de asemenea, lucreazã prin cosmos, unindu-şi lucrarea sa cu Dumnezeu, uneori mai mult, alteori mai puţin. Prin om se accentueazã în mod special lucrarea lui Dumnezeu asupra creaţiei, în vederea transfigurãrii şi spiritualizãrii ei. Aceasta e baza “naturalã” a Tainelor Bisericii, baza faptului cã prin apã, de exemplu, un om poate-I transmite altuia puterea lui Dumnezeu. “Însã Omul Care a devenit mediul prin excelenţã al puterii lui Dumnezeu asupra materiei şi asupra celorlalţi oameni, este Hristos. Din Hristos se extinde spre fiecare Tainã puterea lui Dumnezeu asupra tuturor oamenilor prin gesture şi materie” .

În conţinutul lucrării de atestat vom avea planul conform împărţirii pe care Părintele Stăniloae o face în Dogmatica Ortodoxă, volumul al III-lea, spunând astfel: “În ce priveşte numărul Tainelor, trei dintre ele sunt Taine ale unirii depline cu Hristos şi ale intrării depline în Biserică (Botezul, Ungerea cu Sfântul Mir, Euharistia), a doua, a reîntăririi în Hristos a celor îmbolnăviţi sufleteşte sau trupeşte (Pocăinţa, Maslul) şi două, mijloace prin care se acordă primitorului puterea de a împlini fie misiunea specială a săvârşirii Tainelor, a propovăduirii cuvântului şi a păstoririi unei comunităţi bisericeşti (Hirotonia), fie îndatoririle speciale legate de viaţa de căsătorie (Cununia)” .

*** Biblia sau Sfânta Scripturã, Societatea Biblicã Interconfesionalã, Bucureşti-1998

*** Carte De Rugăciuni, E.I.B., Bucureşti-1999

*** Didahia celor 12 Apostoli, în col. P.S.B., nr. 1, traducere, note şi indici de Pr. D. Fecioru, E.I.B., Bucureşti-1995

*** Molitfelnic, E.I.B., Bucureşti-1998

Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea –experienţa vieţii veşnice, trad. Ioan I. Ică Jr., ed. “Desis”, Sibiu-2007

Bria, Pr. Prof. Dr. Ion, Împãrtãşania, în Studii Teologice, nr. 3-4/1997

Idem, Aspectul comunitar al dumnezeieştii Euharistii, în S.T., nr. 7-8, an 1959

Branişte, Pr. Prof. Dr. Ene, Preotul şi chipul preotului după Sfânta Scriptură, în B.O.R., an 1965, nr. 5-6

Chiţescu, Prof. N., Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof. I. Petreuţã, Teologia Dogmaticã şi Simbolicã, vol. II, ediţia a II-a, ed. “Renaşterea”, Cluj-Napoca-2004

Episcop Calinic Botoşăneanul, Biblia în Filocalie, vol. II, ed. “Trinitas”, Iaşi-1998

Evdokimov, Paul, Vârstele Vieţii Spirituale, ed. “Humanitas”, Bucureşti-2007

Galeriu, Pr. Prof. Dr. Constantin, Taina Mãrturisirii, în S.T., nr. 3-4, 1974

Ieromonahul Teognost, Taina Sfântului Maslu, ed. “Credinţa Strãmoşeascã”, Iaşi-2002

Sfântul Ignatie Teoforul, Epistola cãtre Smyrneni, în col. P.S.B., nr. 1, traducere, note şi indici de Pr. D. Fecioru, E.I.B., Bucureşti-1995

Sfântul Ioan Gură de Aur, Cateheze Baptismale. ed. “Oastea Domnului”, Sibiu-2003

Idem, Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Efrem Sirul, Despre Preoţie, E.I.B, Bucureşti-2008

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, în Filocalia vol. III, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, E.I.B., Bucureşti-1996

Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos, trad. de Diac. Doru Costache, ed. “Sophia”, Bucureşti-2004

Stãniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, E.I.B., Bucureşti-1978

Idem /Pr. M.-A. Costa de Beauregard, Mică Dogmatică Vorbită (Dialoguri la Cernica), ed. “Deisis”, Sibiu-2007

Sfântul Vasile cel Mare, Omilie îndemnătoare la botez, în P.S.B., nr. 17, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, E.I.B., Bucureşti-1986