Sfintele taine de inițiere în creștinism

Cea dintâi datorie şi cea mai mare responsabilitate din punct de vedere spiritual, a credinciosului în viaţă este grija de mântuirea sufletului său. Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că nimic pe lume nu e mai de preţ pentru om, decât mântuirea sufletului: ,,Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă,dacă îşi pierde sufletul?Sau ce ar putea să dea omul,în schimb, pentru sufletul său?”(Marcu VIII,36-37). Mântuirea este eliberarea din robia păcatului şi a morţii şi dobândirea vieţii de veci, în Hristos; mântuirea ne-a fost făcută posibilă de Întruparea, Moartea pe Cruce, Învierea şi Înălţarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, şi noi credincioşii ne-o însuşim prin harul dumnezeiesc.

Viaţa de har se împlineşte în Biserică, pentru fiecare credincios, prin căile sale proprii; Biserica este Trupul lui Hristos nevăzut şi plenitudinea de viaţă a Duhului Sfânt, Căreia Hristos Însuşi, Capul ei, i-a dat puterea şi mijloacele vizibile de împărtăşire a harului dumnezeiesc, care îndreptează şi sfinţesc pe om, ajutându-l astfel la mântuire. Aceste mijloace vizibile care-l unesc pe om tot mai strâns cu Hristos şi Biserica Sa, sunt Sfintele Taine.

Deci, Sfintele Taine sunt acele lucrări sau acte sfinte vizibile, întemeiate de Domnul Hristos, săvârşite de Biserică, prin episcopii şi preoţii săi, prin care se comunică celor ce se împărtăşesc de ele harul dumnezeiesc nevăzut,mântuitor.

Prin harul care îl revarsă asupra credincioşilor, care se împărtăşesc cu ele, Sfintele Taine au o importanţa deosebită în viaţa acestora. Astfel harul divin înnoieşte, creează din nou fiinţa credinciosului, din rob al păcatului, făcându-l o făptură nouă în Hristos, conferindu-i acestuia forţe morale deosebite, care îl fac capabil de o viaţa nouă, morală; de asemenea, dacă creştinul a devenit prin har o făptură nouă în Hristos, el dobândeşte nu numai posibilitatea, şi în acelaşi timp şi obligaţia de a duce o viaţă nouă, punând în acţiune forţele lui morale, reînnoite. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel îndeamnă pe Galateni: ,,Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm.”(Galateni V,25).

În privinţa numărului Sfintelor Taine, Biserica Ortodoxă, ca şi Biserica Romano-Catolică şi Bisericile Vechi-Orientale, au mărturisit totdeauna numărul de şapte Sfinte Taine, în următoarea ordine: Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania (Pocăinţa), Preoţia, Cununia (Nunta) şi Maslul,spre deosebire de protestanţi şi dominaţiuni, care, în general, admit numai două Taine: Botezul şi Cina Domnului, iar uneori, urmându-l pe Luther, admit şi Pocăinţa ca Taină. Şapte Taine a instituit şi Mântuitorul şi şapte Taine a învăţat totdeauna Sfânta noastră Biserică, pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii, după necesităţile personale şi sociale ale oamenilor, iar Biserica a învăţat şi administrat acest număr de Taine în întreaga ei istorie; Sfinţii Părinţi şi teologii au arătat şi motivele pentru care Biserica a păstrat şapte Taine: sfinţenia numărului şapte, care indică desăvârşirea şi analogia cu cele şapte daruri ale Duhului Sfânt, din viziunea profetului Isaia (Isaia XI,2-3) şi despre care vorbeşte pe larg şi Sfântul Apostol Pavel, la I Corinteni XII,8-10.

În ce priveşte împărţirea Tainelor, cea mai cunoscută şi cea mai des întrebuinţată este în Taine care se repetă şi Taine care nu se repetă.Rămâne însă în discuţie care intră în prima şi care în a doua categorie, căci în timp ce majoritatea dogmatiştilor numără la Tainele care se repetă: Mirungerea, Euharistia, Pocăinţa, Nunta şi Maslul, la cele care nu se repetă rămânând numai Botezul şi Hirotonia, unii dogmatişti greci (ca Andrutsos şi Diovuniotis) numără la Tainele care nu se repetă şi Mirungerea, ba chiar şi Nunta, deoarece, spun ei, ungerea cu Sfântul Mir a doua oară a celor reîntorşi la dreapta credinţă nu mai e Taină, ci doar o ierurgie, asemănătoare ungerii bisericii cu Sfântul Mir la sfinţire(târnosire). De asemenea, nunta a doua şi a treia nu mai sunt Taine, deoarece Biserica le admite numai pentru slăbiciune şi lipsă de înfrânare, ceea ce, de altfel, rezulta chiar din cuprinsul unor rugăciuni din rânduiala lor, care e mai simplă decât la nunta întâia. Şi în Mărturisirea de credinţă a lui Mitrofan Kritopulos, numai nunta întâi e considerată Taină.

Altă împărţire nouă mai este: 1. Tainele vieţii spirituale (după alţii: Tainele unirii cu Hristos) sau ale iniţierii, ale încorporării în Biserică: Botezul, Mirungea şi Euharistia; 2. Tainele restabilirii sănătăţii sufleteşti şi trupeşti: Pocăinţa şi Maslul; 3. Tainele speciale: Preoţia şi Nunta.

Alţii împart Tainele astfel: 1. Taine de normalizare a vieţtii: Botezul, Pocăinţa, Maslul; 2. Taine de perfecţionare a vieţii: Mirungerea şi Euharistia; 3. Taine speciale: Preoţia şi Nunta.

Botezul, Mirungea şi Euharistia sunt asadar tainele vietii spirituale sau unirii cu Hristos.

Am ales această temă deoarece este de o importanţă deosebită. Cele trei sfinte taine il introduc pe tanarul om in viata Bisericii si a lui Hristos. Cele trei sfinte taine se savarsesc in cadrul slujbei Sfântului Botez.

Desi este o tema vasta, si s-au scris faorte multe tratate si carţi în legatură cu aceste sfinte taine, voi incerca să cuprind o mica parte în lucrea mea de atestat.

1. Biblia sau Sfanta Scriptura, Editia Jubiliara a Sfantului Sinod al BOR, E.I.B.M.B.O.R., 2001, aprobata de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane.

2. Benedict Stancu Ierom., Spovedania si indrumarea duhocniceasca, Ed Valentina, Rm. Valcea, 2007.

3. Cabasila Nicolae, Despre viata in Hristos, Trad. Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1997.

4. Isidor Todoran Pr. Prof. Dr., Arhid. Prof. Dr. Ioan Zagrean, Dogmatica Ortodoxa, Ed. Renasterea, Cluj-Napoca, 2004.

5. Panayotis Nellas, Omul - animal indumnezeit, Perspective pentru o antropologie ortodoxa, Ed. Deisis, Trad. Diac. Ioan I. Ica jr.,Sibiu, 1999.

6. Popescu Dumitru Pr. Prof. Dr., Iisus Hristos Pantocrator, EIBMBOR, Bucuresti, 2005.

7. Silvestru, Episcop de Canev, Teologie Dogmatica Ortodoxa, vol V , Ed. “Credinta Stramoseasca”, Iasi, 2001.

8. Staniloae Dumitru Pr. Prof. Dr., Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol I, Editia III, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2003, pag 134

9. Stăniloae Dumitru Pr. Prof. Dr., Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol III, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române , Bucureşti, 1997.

10. Zăgrean Ioan Arhid. Prof. şi Isidor Todoran Pr. Prof. Dr., Teologia Dogmatică-manual pentru Seminariile Teologice, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2000.