Sfântul Apostol Pavel - Apostolul Neamurilor

,, Pavele, gura Domnului şi temeiul învăţăturilor, oarecând prigonitor al lui Iisus Mântuitorul, iar acum şi pe scaunul apostolilor întâi-şezător ai fost, fericite. Pentru aceasta cele negrăite ai văzut, înţelepte, până la al treilea cer ridicându-te, şi ai strigat: Veniţi cu mine şi de bunătăţi să nu ne lipsim.’’ (Stihiră la Litie, 29 iunie )

Dacă Biserica şi-a putut dezvolta de timpuriu o gândire teologică sistemati-că ,aceasta li se datorează in primul rând celor paisprezece epistole pe care le avem de la Sfântul Apostol Pavel şi care, dupa cele patru evanghelii, alcătuiesc partea cea mai de seamă a Noului Testament. Este sigur că Pavel nu a cultivat genul epistolar ca atare, cu intenţia adică de a crea o operă literară, asemenea multor scriitori ai antichităţii ; el şi-a alcătuit scrisorile in mod absolut circumstanţial, sub presiunea unor situaţii sau sau evenimente care cerea din parte-i o intervenţie urgentă în una sau alta din comunităţile creşltine întemeiate de el. Aşadar, nu este de mirare că textele dictate de el, după moda vremii, tahigrafilor vo-luntari sau plătiţi, prezintă şi unele formulări obscure, fraze neterminate, gânduri în suspensie, paranteze, digresiuni şi reluări insuficient legate, deşi greaca autorului este corectă, bogată şi nuanţată, situându-se imediat după cea a Sfântului Luca. De aceea, eistolele pauline trebuie luate drept ceea ce sunt: parte din opera misionară a marelui Apostol, consemnarea în cuvântul scris a ceea ce obişnuia să propovăduiască prin viu grai (desigur, cu unele completări sau accente impuse de actualitatea temei). Or, spontanitatea şi lipsa de poleială a acestor scrieri alcătuiesc adevărata lor valoare, după un admirabil cuvânt al lui Pascal (citat de Osty) : ,,Când vezi stilul acesta natural, eşti mirat şi cucerit, căci te aşteptat să vezi un autor şi afli un om’’.

CAPITOLUL I

1. Viaţa Sfântului Apostol Pavel

Sfântul Apostol Pavel, care înainte de a veni apostol se numea Saul, era un evreu din neamul lui Veniamin. El s-a născut in Tars, in Cilicia, din părinţi de vază, care au trăit intâi la Roma, iar apoi s-au mutat în Cilicia, la Tars, rămânând şi cetă-ţeni romani, aşa încât şi Pavel era cetăţean roman. El era, se pare, rudă cu primul Sfânt Mucenic Ştefan şi ( pesemne cu acesta ) Pavel a fost trimis să înveţe legea lui Moise la Ierusalim. Aici, el a fost ucenicul renumitului Rabbi Gamaliel. Prietenul şi tovarăşul său de învăţătură era Varnava, cel ce mai apoi a ajuns apostol al lui Hristos. Când Varnava a devenit creştin, el se ruga stăruitor şi cu lacrimi ca Dum-nezeu să lumineze cugetul şi să aducă la calea dreaptă inima lui Saul. Pe atunci, Saul învăţa legea strămoşişor săi şi era chiar un mare propovăduitor al acesteia, alăturându-se fariseilor ( păstrători fanatici ai moştenirii lor, de o evlavie făţarni-că, exagerat arătată ).

În acest timp, in Ierusalim şi în cetăţile şi ţinuturile dimprejur, sfinţii apostoli răspândeau vestea bună a lui Hristos. Făcând aceasta, ei erau adesea siliţi să aibă fără de sfârşit schimburi de vorbe cu fariseii şi saducheii ( cei din urmă respingeau Tradiţia şi nu credeau în nemurirea sufletului ), precum şi cu toţi cărturarii şi oa-menii legii, care îi urau şi îi prigoneau pe cei care-L mărturiseau pe Hristos. Nici Saul nu-i suferea pe apostoli şi nici nu râdea de Varnava ( care era deja apostol al lui Hristos ) şi rostea ocări despre Hristos. Când primul Sfânt Mucenic Ştefan a fost ucis cu pietre de iudei, Saul nu numai că nu a arătat pic de milă faţă de cel de un sânge cu el, care fusese omorât nevinovat fiind, ci chiar a incuviinţat omorul şi a păzit hainele iudeilor care aruncau cu pietre în Ştefan. Apoi, cerând voie arhie-reilor şi bătrânilor iudeilor, el a lovit Biserica ( comunitatea credincioşilor întru Hristos ) cu furie mare, intrând în case şi prinzând bărbaţi şi femei, pe care-i trimitea în temniţă. Nemulţumit fiind doar cu prigonirea credincioşilor din Ierusalim şi împrăştiind vorba că cei ce cheamă numele lui Hristos vor fi prinşi şi omorâţi, el a pornit spre Damasc cu scrisori de la arhierei către sinagogi, ca să poată căuta şi acolo bărbaţi şi femei care credeau în Hristos, să-i prindă şi să-i aducă la Ierusalim. Aceasta se întâmpla împăratului Tiberiu. În timpul nopţii, pe când Saul se indrepta spre Damasc, o lumină mare şi orbitoare a coborât din ceruri asupra sa; căzând la pământ, a auzit un glas care i-a spus: „ Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti ?” Plin de uimire, Saul a întrebat: „ Cine eşti, Doamne ?” Atunci Domnul a spus: „ Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu iţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă”.Cu spaimă şi cutremur, Saul a întrebat: „ Doamne, ce voieşti să fac ?” Iar Domnul i-a zis: „ Ridică-te, intră ân cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci”. Soldaţii care erau cu Saul au rămas înmărmuriţi şi, orbiţi de limina minunată, stăteau nevăzând nimic: auzeau vocea care vorbea cu Saul, dar nu vedeau poe nimeni.

Urmând porunca Domnului, Saul s-a ridicat de la pământ şi, cu toate că avea ochii deschişi, nu putea vedea nimic: ochii trupeşti îi erau orbi, însă el a început să vadă cu ochii sufletului. Însoţitorii şi ajutoarele lui Saul l-au luat de mână şi l-au dus în Damasc. Acolo a rămas trei zile, fără să vadă, vreme în care, plin de căinţă, nu a mâncat nimic, rugându-se fără incetare ca Domnul să-i descopere voia Sa.

În Damasc locuia Sfântul Apostol Anania. Apărându-i îitr-o vedenie, Domnul i-a poruncit acestuia să-l găsească pe Saul, care locuia în casa unui bărbat pe nume Iuda, şi să lumineze ochii trupeşti, atingându-l, şi pe cei sufleteşti, botezându-l. Anania a răspuns: „ Doamne, despre bărbatul acesta am auzit de la mulţi câte rele a făcut sfinţilor Tăi în Ierusalim. Şi aici are putere de la arhierei să lege pe toţi care cheamă numele Tău !” Însă Domnul a zis către el: „ Mergi, fiindcă acesta Îmi este vas ales ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor şi a regilor şi a fiilor lui Israel; căci Eu îi voi arăta câte trebuie să pătimească el penrtu numele Meu”

1. Biblia sau Sfânta Scriptură , tipărită sub indrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Bucureşti, Editura Institului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, anul 2001.

II Manuale, dicţionare, enciclopedii:

1. Dicţionar Biblic, Oradea, Editura Cartea creştină, 1995.

III Cărţi:

1. Baslez, Marie-Francoise, Sfântul Pavel, traducere de Christodorescu, Ana-Maria, Editura Compania, anul 1991.

2. Preda, Constantin, Propovăduirea Apostolică, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2005.

3. Vieţile Sfinţilor Apostoli, traducere de Diana Potlog, Bucureşti, Editura Sophia, 2005.

4. Verzan, Sabin, Sfântul Apostol Pavel, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1996.

IV Studii şi articole:

1. Pr. Dr. Duţu Constantin Epistolele pauline ca izvor al predicii în „Studii Teologice”, nr. 9-10,1977.

2. Ioan, Mircea, Organizarea Bisericii şi Viaţa Primilor Creştini, în „Studii Teologice”, nr. 1-2, 1955.

3. Marcu, Grigorie, Gamaliel, în „Studii Teologice”, nr. 1-2, 1962.

4. Şesan, Milan, Cuvânt despre Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, în „Mitropolia Ardealului”, nr. 5-6, 1958.