Păcatul strămoșesc

Crearea lumii este o problemă care a preocupat omenirea din totdeauna. După învăţătura creştină, Dumnezeu a creat lumea din nimic, pentru că însuşi verbul „a crea” înseamnă a aduce din nefiinţă la existenţă Această învăţătură, întemeiată pe Revelaţie, îşi are temeiul atât în Noul Testament cât şi în Vechiul Testament. Crearea lumii din nimic de către Dumnezeu se face azi evidentă şi în limitările ei, prin care El însuşi ne limitează, ajutându-ne să creştem spiritual punând frână egoismului nostru Lumea a fost creată de Tatăl prin Fiul şi participarea Duhului Sfânt Nici uneia dintre persoanele Sfintei Treimi nu-i este străină crearea lumii.

1. Crearea lumii nevăzute

Lumea nevăzută sau lumea spirituală este lumea îngerilor sau a puterilor netrupeşti. Etimologia cuvântului înger provine din limba greacă de la cuvântul αγγελος şi înseamnă sol, vestitor, crainic. În sens propriu îngerii sunt fiinţe spirituale reale şi personale, deosebite de Dumnezeu şi de oameni, inferioare lui Dumnezeu dar superioare omului şi create cu o menire specială, aceea de fii ai lui Dumnezeu, „duhuri slujitoare” , adică trimişi ai lui Dumnezeu către oameni.

Datorită naturii lor pur spirituale îngerii stau în afara posibilităţilor obişnuite de cunoaştere ale omului, singura cale de cunoaştere a îngerilor este revelaţia divină.

Îngerii au fost creaţi de Dumnezeu înaintea lumii naturale: „Când s-au făcut stelele, lăudatu-M-au cu glas mare toţi îngerii Mei.”(Iov 38,7)

În comparaţie cu oamenii, îngerii sunt fiinţe superioare acestora atât în putere cât şi în cunoştinţă şi în vârtute, psalmistul numindu-i: „puternici în vârtute” (Psalmi 102,20).

Îngerii lucrează pentru fericirea tuturor creaturilor prin împlinirea în lume a voii lui Dumnezeu. Principala funcţiune a îngerilor este aceea de a fi mijlocitori între Dumnezeu şi oameni: „iau forma pe care le-ar porunci-o Stăpânul Dumnezeu şi astfel se arată oamenilor şi le revelează tainele dumnezeieşti”

Revelaţia dumnezeiască nu precizează numărul îngerilor dar arată că este foarte mare. Se presupune că numărul îngerilor a rămas acelaşi şi după căderea celor răzvrătiţi, căci nu avem dovezi că Dumnezeu a creat alţi îngeri în locul acelora, ei fiind spirite nu se înmulţesc, nici nu mor, numărul lor rămânând acelaşi

Încă din epoca apostolică Biserica a învăţat că îngerilor le datorăm un cult de venerare, asemenea sfinţilor şi a hotărât ca în fiecare zi de luni sa se facă cinstirea şi pomenirea lor

2. Crearea lumii văzute

Lumea văzută este acea parte a lumii care cade sub incidenţa organelor noastre de simţ. Aceasta cuprinde întreg universul material, inclusiv pe om care nu poate fi despărţit de natură. Sfântul Vasile cel Mare, Lactanţiu şi alţi părinţi şi scriitori bisericeşti ne spun că lumea a fost făcută pentru om iar omul pentru Dumnezeu. Omul nu poate fi conceput ca existând fără natura cosmică după cum nici natura nu poate fi concepută fără om. Între om şi natură există o strânsă legătură şi această legătură presupune din partea omului o mare responsabilitate căci omul a fost creat şi pus de Dumnezeu să stăpânească peste toată făptura.

Pe temeiul Sfintei Scripturi şi al Sfintei Tradiţii Biserica noastră învaţă că Dumnezeu a creat lumea văzută din nimic. Ea nu este nici emanaţie din fiinţa divină şi nici modelată dintr-o materie preexistentă sau coexistentă lui Dumnezeu.

Dumnezeu a creat lumea în timp şi deodată cu timpul. Cuvintele „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” (Facere 1, 1 ) ne arata tocmai acest lucru.

Sfinţii Părinţi ne încredinţează că motivul creaţiei este iubirea sau bunătatea lui Dumnezeu. Scopul creaţiei este ca întreaga făptură să ajungă la comuniunea de iubire şi de viaţă cu Dumnezeu. Aceasta se realizează prin lucrarea liberă a omului ajutat de harul lui Dumnezeu.

I. Izvoare:

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2001.

2. Grigorie Sinaitul, Sf., Cuvinte despre felurite porunci, în Filocalia, Vol. 7, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1977.

3. Ioan Damaschin, Sf., Dogmatica, Bucureşti, Editura Scripta, 1993.

4. Isaac Sirul, Sf., Cuvinte despre sfintele nevoinţe, în Filocalia, Vol. 10, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1981.

5. Paisie Velicikovski, Sf., Capete despre rugăciunea minţii, Vol. 2, Alba Iulia, Editura Episcopiei Ortodoxe, 1997.

6. Petru Damaschin, Sf., Simeon Metafrastul, Sf., Sfintele nevoinţe ale desăvârşirii, în Filocalia, Vol. 5, Bucureşti, Editura Humanitas, 2004.

II. Manuale, dicţionare, enciclopedii:

1. Bria, Pr. Prof. Dr. Ioan, Dicţionar de Teologie Ortodoxă, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994.

2. Cocagnac Maurice, Simboluri biblice - lexic teologic, Bucureşti, Editura Humanitas, 1997.

3. Todoran, Pr. Prof. Dr. Isidor, Zăgrean Arhid. Prof. Dr. Ioan, Dogmatica Ortodoxă, manual pentru Seminarile Teologice, Cluj, ed. Renaşterea, 2000.

III. Cărţi:

1. Cabasila Nicolae, Tâlcuirea Dumnezeieştii liturghii şi despre viaţa în Hristos, Bucureşti, Editura Arhiepiscopiei Bucureştilor, 1989.

2. Evdokimov Paul, Ortodoxia, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1996.

3. Noica, Ieromonah, Rafail, Cultura duhului, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2002.

4. Quenot Michel, Sfidările icoanei - o altă viziune asupra lumii, Bucureşti, Editura Sophia, 2004.

5. Rose, Ieromonah, Serafim, Cartea Facerii, crearea lumii şi omul începuturilor, Bucureşti, Editura Sophia, 2001.

6. Saharov, Ieromonah, Nicholas, Iubesc, deci exist, Sibiu, Editura Deisis, 2004.

7. Sava, Pr. Viorel, Taina mărturisirii în riturile liturgice actuale, Iaşi, Editura Trinitas, 1999.

8. Stăniloae, Pr. Prof. Dr., Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol.1 Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,1996.

9. Stăniloae, Pr. Prof. Dr., Dumitru, Trăirea lui Dumnezeu în ortodoxie, Cluj Napoca, Editura Dacia, 1993.

IV. Studii şi articole:

1. Liviu Stoina, Cunoaşterea lui Dumnezeu după învăţătura Sfântului Maxim Mărturisitorul, în Ortodoxia, nr. 1, Bucureşti, 1988.