Omul chip al lui Dumnezeu și coroană a creației

Omul este cea mai de seamă dintre creeaturile lui Dumnezeu, şi a fost creeat dupa facerea lumii materiale. Lumea materială este ambianţa dorită de Dumnezeu pentru om, iar omul este fiinţa superioară din lumea materială destinat să o umanizeze şi să-i dea sens.

Alcătuit din trup material şi din suflet spiritual, omul face legătura dintre lumea materială şi lumea spirituală. Prin suflet, omul participă la lumea spirituală, iar prin trup, participă la lumea materială, pe care trebuie să o transfigureze, căci este darul lui Dumnezeu ce poartă amprenta Raţiunii Divine. Chemarea omului, în raport cu lumea, este de a-şi învinge voinţa de a stăpânii, de a poseda lumea, sau ceva din lume pentru ca fiecare lucru din lumea văzută, ca si fiecare persoană umană, să devină o fereastă spre viaţă, spre Dumnezeu. Rolul omului în creaţie este de mijlocitor.

El a fost creeat de Dumnezeu in ziua a şasea printr-o lucrare directă, nemijlocită: ,, Atunci luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, l-a făcut pe om, şi a suflat în faţa li suflare de viaţă şi s-a facut omul fiinţă vie Atunci a adus Domnul Dumezeu asupra lui Adam somn greu, şi dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne; iar coasta luată din Adam a facut-o Domnul Dumezeu femeie şi a adus-o la Adam.’’ (Facere 2, 21 - 22)

Cuvintele ,, şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă ’’ se referă în primul rând la suflet, împărtăşirea harului divin prin care omul putea ajunge la asemănarea cu Dumnezeu. Omul, a fost facut bărbat şi femeie, iar faptul că femeia este facută din coasta lui Adam, de undeva din dreptul inimii, arată locul pe care Dumnezeu la hărăzit femeii adică nici in picioarele bărbatului, nici în capul lui, ci în inima sa.

Creearea omului prin luarea de ţărână din pământ şi suflarea de viaţă este adesea astfel comentată de Sfinţii Parinţi: harul necesar, spun ei, care este lumină şi foc, se află implicit în însuşi creator. Omul, primeşte deodată viaţa şi harul.Harul se află în primul rând în faptele însuşi de a exista. Omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, şi trebuia să ajungă la asemănarea cu El ,, şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut barbat şi femeie’’ (Facere 1, 27) unii Sfinţi Părinţi învaţă că chipul lui Dumnezeu în om se reflectă în toată natra sa: trup şi suflet. În esenţă chipul lui Dumnezeu în om este tot ceea ce îl deosebeşte pe om de animale, tot ceea ce-l face persoană în adevăratul sens al cuvântului, un purtător de valori morale, un subiect înzestrat cu libertate interioară. ,,Libertatea îl face pe om irepetabil, unicat şi de aceea este nespus de preţios’’

II. Natura Omului

Omul este constituit din două elemente deosebite, unul material şi unul spiritual, trup şi suflet.Trupul omului este luat din pământ, fiind astfel compus din materie, şi prin aceasta în tot cursul vieţii omul stă în strânsă legatură cu tot ceea ce este pământesc.Trupul este muritor, ,,supus deveniri, limitării, şi afectelor’’ Sufletul este crea de Dumnezeu, nu emanat din El, sufletul fiind spirit, adică simplu, nematerial, invizibil şi nemuritor, este creat de Dumnezeu, din nimic. Chiar dacă textul biblic spune că Dumnezeu a suflat şi s-a făcut fiinţă vie, aceasta nu înseamnă că sufletul emană din Dumnezeu, pentru că Dumnezeu, este inccomunicabil în esenţă. ,,Suflarea’’ înseamnă numai că spiritul uman este într-adevăr după chipul şi asemănarea Spiritului suprem, cu care se află într-o legătură specială, fiind creat de Dumnezeu printr-un act direct, personal şi intim. Prin suflet, omul stă în legătură cu Dumnezeu şi cu lumea spirituală.

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea Preafericitului Părinte Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1992.

II. Manuale, dicţionare:

1. Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, Dogmatică Ortodoxă, Renaşterea, Cluj, 2000.

III. Cărţi:

1. Pr. Conf. Dr. George Remete, Dogmatica Ortodoxă, Edit. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2000.

2. Oliver Clement, Întrebări asupra omului, Alba-Iulia, 1997.

3. Panayotis Nellas, Omul animal îndumnezeit, Edit. Deisis, Sibiu, 1999

4. Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos.

5. Sfântul Atanasie cel Mare, Contra arienilor, P.S.B. 12, trad. Dumitru Fecioru, 1984.

6.Sfântul Ioan Damaschinul, Expunerea exactă a dreptei credinţe.

7. Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Edit. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1987.