Maica Domnului În Teologia Sfinților Părinți

Lucrarea de fata isi propune sa expuna tema anuntata in titlu printr-o abordare organizata pe doua directii: prezentarea unor elemente de continut si a modului in care acest continut s-a definit. Se stie ca operele Sfintilor Parinti sunt, in acelasi timp, rodul unei gandiri teologice si al unei trairi duhovnicesti. Accesul la Revelatie si deci la adevar este conditionat intotdeauna de trairea duhovniceasca. Se constituie astfel o materie profunda, un subtext, orientata spre o tematica, spre un tip de scriere ales de fiecare Sfant Parinte. Orientarea aceasta tine de structura personalitatii lor si de elemente de evolutie a mentalitatii generale, adica de date personale, individuale si date contextuale. Astfel, Sfintii Parinti au devenit normativi pentru Biserica tocmai datorita faptului ca au reusit sa se ridice de la elementele particulare la valorile eterne, sa transmita un model de viata si de gandire duhovniceasca care au depasit timpul si spatiul.

Referitor la Maica Domnului, in Teologia Sfintilor Parinti din secolele I-V, se constata ca adevarul de credinta a fost perceput de la inceput, evolutia formularilor aducand aprofundari necesare, corespunzatoare evolutiei mentalitatii oamenilor din diferitele epoci istorice.

In ,,Taina" Sfintei Fecioare Maria este cuprins intreg adevarul despre Dumnezeu si mantuirea oamenilor, adevar pe care Biserica, in ansamblul ei, il exprima sintetic in troparul care se canta la Bunavestire: ,,Astazi este inceputul mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei se face si Gavriil harul bine-l vesteste. Pentru aceasta si noi, impreuna cu dansul, Nascatoarei de Dumnezeu sa-i strigam: Bucura-te, cea plina de har, Domnul este cu tine!"

Referitor la invatatura despre Maica Domnului nu se poate concepe o limitare la ceea ce se spune doar in Noul Testament sau in profetiile din Vechiul Testament. Biblia, in ansamblul ei, vorbeste destul de lamurit despre cea care a nascut pe Mantuitorul lumii, pe Fiul lui Dumnezeu. Studiind dezvoltarea invataturii despre Fecioara Maria numai conform datelor biblice sau documentelor sinoadelor ori dupa definitiile dogmatice, nu se pot evidentia decat cateva momente, neputandu-se crea decat o imagine de ansamblu asupra ei. De aceea Biserica, prin scrierile Sfintilor Parinti si ale diferitilor autori bisericesti, ofera o imagine mai mult cuprinzatoare asupra Sfintei Fecioare.

Din cele spuse anterior se desprinde faptul ca Fecioara Maria este mereu prezenta in Sfanta Scriptura si ca a avut un rol deosebit in iconomia mantuirii. De aceea se poate considera ca abordarea acestei invataturi, asa cum este ea in operele Sfintilor Parinti si scriitori bisericesti, devine deosebit de importanta, deoarece este vorba de o latura capitala a vietii si existentei Bisericii Insasi.

Lucrarea de fata isi propune sa se ocupe, mai ales, de principalii reprezentanti ai invataturii Bisericii, adica de cei pe care-i numim astazi ,,Sfinti Parinti" si care au dezvoltat o intreaga spiritualitate legata de Fecioara Maria.

In prezenta lucrare se va incerca evidentierea, cu detalii semnificative, a ceea ce anume s-a scris despre Fecioara Maria, incepand cu primele veacuri crestine, ce referiri s-au facut asupra ei de catre un autor sau altul. Abordarea autorilor patristici se va face in ordinea lor cronologica, aratandu-se izvoarele, legaturile si mai ales, consecintele create prin tratarea acestui subiect. Cercetarea se va face in sens ,,intagrator", adica neseparand pe Maica Domnului de Mantuitorul nostru Iisus Hristos. In sens ortodox, se poate vorbi de Fecioara Maria numai in contextul general al Intruparii Domnului sau al hristologiei. In acest cadru se poate analiza invatatura despre Fecioara Maria, pentru ca numai acesta este edificator si autentic. Sfintii Parinti n-au scris lucrari separate despre Maica Domnului in care sa se vada o autonomie a ei fata de Fiul lui Dumnezeu. Acestia nu au considerat pe Sfanta Fecioara ca o ultima veriga dintr-un lant de zeite feminine careia sa i se fi adus un cult singular, ci au cautat sa respecte ceea ce cuvintele Mantuitorului au aratat si ceea ce Scripturile au pastrat. Fecioara Maria nu a avut o natura ,,superioara" celorlate fiinte omenesti si nu a fost marturisita decat in duhul Sfintei Scripturi.

Asadar, din cadrul actual al Teologiei nu poate sa lipseasca o marturie ortodoxa asupra Maicii Domnului. Lucrarea de fata isi propune sa arate cat mai precis ceea ce au gandit si au scris despre Fecioara Maria Sfintii Parinti si scriitorii bisericesti care au trait pana in veacul al V-lea.

Partea I

INVATATURA DESPRE MAICA DOMNULUI

IN LITERATURA PATRISTICA DIN PRIMELE TREI SECOLE

1. Apologeti de limba greaca, traducere, introducere, note si indici de Pr. Prof. T. Bodogae, Pr. Prof. Olimp Caciula, Pr. Prof. D. Fecioru, EIBMBOR, Bucuresti, 1980, PSB 2. Au fost folosite: Sfantul Justin Martirul si Filosoful, Apologia intaia in favoarea crestinilor, p. 25-76; Idem, Dialog cu iudeul Tryfon, p. 89-258.

2. Arhim. Teofil Paraian, Maica Domnului - raiul de taina al Ortodoxiei, Editura Eikon, Cluj-Napoca, p. 130.

3. Doctorand Costache Buzdugan, Invatatura despre Intrupare la Fericitul Augustin, in ,,Studii Teologice", XXV (1973), nr. 7-8, p. 527.

4. Diac. Magistrand Constantin Voicu, Maica Domnului in Teologia Sfantului Ioan Damaschin, in ,,Mitropolia Olteniei" XIV (1962), nr. 3-4, p. 165.

5. Fericitul Ieronim, Despre perpetua virginitate, 4, Patrologia Latina, 23, 195.

6. I.B.U., p. 184

7. Magistrand Stefan C. Alexe, Conceptia Fericitului Augustin despre pacat si har, in ,,Studii Teologice", VIII (1956), nr. 5-6, p. 331.

8. Origen:

- Comentariu la Ioan, Cartea I, traducere, note si studii de Cristian Badilita, Institutul European, Iasi, 1995.