Judecata obștească și cea universală

CAP. 1.

INTRODUCERE

Lumea aceasta nu va dura la infinit în forma care se află acum. Va veni o vreme când se va sfârși această lume și va începe alta, în care și cerul și pământul se vor înnoi și neamul omenesc care va exista la ora aceea, va fi transformat, va fi transfigurat. Din oameni pământești materiali, cum suntem fiecare din noi, vom deveni niște oameni cu însușiri duhovnicești, oameni nestricăcioși; materia aceasta care este în noi se va transfigura. Aceste lucruri par de necrezut, însă așa va fi. Mântuitorul a spus: ”Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Luca 21, 33). Ce a spus Iisus Hristos rămâne valabil în toată veșnicia, căci este Dumnezeu din Dumnezeu, Dumnezeul întrupat, Care știe toată această perioadă a lumii și tot viitorul ei și sfârșitul ei și continuarea ei cu veșnicia cea fără de sfârșit. Așadar vom muri. Fiecare moare la timpul său. Dar, după ce murim se întâmplă ceva cu noi : nimeni nu scapă de judecată! Este o judecată particulară, pentru fiecare, și mai este una obștească, la sfârșitul lumii. Judecata particulară este numită și provizorie, pentru că este judecat numai sufletul. Dar sufletul nu este singur în lumea aceasta. Sufletul își are viața împreună cu trupul, și împreună fac și fapte bune, fac și fapte rele. De aceea sufletul va fi judecat după cum și-a dus viața împreună cu trupul, fie în fapte bune, fie în fapte rele.

La judecata particulară sunt trei elemente care contribuie : conștiința noastră - a fiecăruia din noi, îngeri buni și îngeri răi sau diavolii. Conștiința, la judecata particulara, ca și la cea universală, va fi foarte luminoasă; nu-i va scăpa nimic din ceea ce s-a intâmplat în viața ei. Va vedea faptele rele, mai ales. Le va vedea foarte clar și va simți o mustrare de conștiință foarte mare si un regret pentru că n-a făcut fapte bune. Atunci iși va da seama fiecare ce valoare are o faptă bună și o faptă rea. Deci conștiința va fi foarte activă și va avea un rol foarte important. Mai apar îngerii și demonii. Demonii se țin de noi toata viața aceasta. Chiar dacă vrem să facem fapte bune, ei caută să ne târască la fapte urâte, murdare, care jignesc pe Dumnezeu si-L supără. Dumnezeu S-a întrupat pentru noi anume, ca să mergem pe calea Lui, să ajungem în lumină, nu în întuneric. Ori diavolii sunt foarte egoiști. Vor ca, dacă se poate, toată lumea să meargă pe calea lor, după indicațiile lor. Adică să trăiască lumea in fel de fel de păcate urâte - toate păcatele sunt urâte de fapt - și să meargă împotriva lui Dumnezeu. Diavolii nu îndrăznesc să batjocorească pe Dumnezeu, dar ne conving pe noi, oamenii, să facem fapte care nu-I plac lui Dumnezeu. Așa încât diavolii ne bagă în foc. Ei intâi ne obligă aproape să facem fapte rele, iar după aceea, la judecată, ei ne vor condamna că am făcut cutare sau cutare faptă rea. Îngerii lui Dumnezeu care vor fi de față și îngerii păzitori ai fiecăruia dintre noi vor urmări să ne apere, să arate faptele noastre bune, să arate momentele în care ne-am pocăit.

Totuși, cât ar fi un om de rău, are din când in când momente când se căiește că face lucruri rele. Pentru îngerul păzitor contează această mustrare de conștiință și se bucură când un om păcătos caută să se întoarcă, să renunțe la viața lui ticăloasă, ca să se întoarcă pe calea cea bună, calea lui Dumnezeu. Acest rol îl au îngerii, să arate toate faptele bune ale noastre, ale fiecăruia, deși Dumnezeu știe despre fiecare ce a făcut. Faptele noastre, bune sau rele, sunt înscrise în noi, încât, când vom apărea la ziua Judecății, ne vom vedea cum suntem pe dinlăuntru și, mai ales, ne va vedea Hristos, Care ne va judeca. Va fi o primejdie și o priveliște foarte grea, apăsătoare, pentru că faptele noastre vor fi văzute de toata lumea, de lumea pământească și lumea îngerilor. De aceea va fi o mare rușine pentru noi, care am trăit în fapte urâte și o mare bucurie pentru cei buni, căci se vor sublinia faptele noastre făcute în smerenie și în dragoste.

Ne va judeca Hristos după cum am trăit fiecare. Cei drepți vor trece de-a dreapta Lui, spre bine; iar cei răi, păcătoși, de-a stânga, pentru iad. Nu vor intra deodata, nici in fericirea veșnică și nici în munca veșnică cei care vor fi judecați, ci mai întai într-un loc, într-o stare de provizorat și vor fi așa cum se intâmplă la procesele omenești, la judecată.

La judecata particulară nu se dă nici pedeapsă, nici răsplată definitivă, pentru că omul n-a făcut păcate sau virtuți, singur numai cu sufletul lui, ci a făcut și cu trupul. Și de aceea se așteaptă judecata universală la sfârșitul istoriei, când ne vom da seama fiecare de faptele noastre bune sau rele.

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1997, București

2. Bria, Pr. Prof. Dr. Ion, Dicționar de teologie ortodoxă, EIBM al BOR, București, 1981, art. ”Judecată”

3. Belu, Dumitru, „Împărăția lui Dumnezeu și Biserica”, în - Studii Teologice- , VIII (1956), nr. 9—10

4. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului, „Învățătură de credință ortodoxă”, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediția a 3-a revăzută, prefață la ediția I de Bartolomeu Anania, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003

5. Ioan Chirvasie, „Pentru care păcătoși se roagă Biserica”, în - Studii Teologice- , X (1958), nr. 9—10

6. Sofian, Părintele Arhimandrit, „Ne vorbește Părintele Sofian” ed. EDITURA: MANASTIREA SIHASTRIA

7. Galeriu, Constantin, „Iubirea dumnezeiască și judecata din urmă”, în - Ortodoxia- , XI (1959), nr. 2

8. Stăniloae Dumitru Preotul Profesor, „Teologia Dogmatică Ortodoxă” vol. III, Ediția a IV-a, Editura Institutului Biblic și de misiune Ortodoxă București - 2010

9. Isidor TodoranPr. Prof. dir.; Ioan Zăgrean Arhid. Prof. dr., „Teologia Dogmatică”, Manual pentru seminariile teologice;

10. Cleopa Ilie Arhimandrit, „Ne vorbește părintele Cleopa”, Ediție îngrijită de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Editura Episcopiei Romanului - 1996