Decalogul în expunere Catehetică

Hristos Mântuitorul nostru prin pilda şi lucrările Sale de propovăduitor, precum şi prin porunca de-a învăţa toate neamurile (Matei 28, 18), a îndemnat pe Sfinţi Apostoli şi pe urmaşii acestora (preoţia creştină) să-şi împlinească cu prisosinţă conştincioasă această misiune. Propovăduirea adevărurilor creştine s-a făcut prin omili, predici tematice şi cateheze. În cursul secolelor Biserica a folosit cateheza drept cel mai potrivit mijloc de educare şi instruire religios-creştină. De fapt orice actiune a Bisericii trebuie să fie în acelaşi timp o cateheză, să poarte un mesaj catehetic fiindcă Biserica trebuie să împărtăşescă şi să facă cunoscut lumi chipul lui Hristos cel înviat.

Prin catehizare se urmăreşte formarea şi educarea caracterului religios-moral creştin al celor catehizaţi; dar mai întâi prin cateheză se face o informare, o învăţare, o predicare a adevărurilor creştine. Preotul cu ajutorul catehezei zideşte şi desăvârşeşte creştini după chipul şi asemănarea lui Hristos.

Deosebirea între cateheză şi predică este aceea că predica se predă credincioşilor avansaţi în cunoaşterea adevărurilor creştine, credincioşi care au fost mai întâi iniţiaţi în învăţătura ceştină prin intermediul catehezelor. Cateheza, putem spune că, este rădăcina sau edificiul propovăduirii, iar predica şi omilia este tulpina şi coroana sau edificiul în sine.

Vechiul Testament este o adevărată comoară, oferind un bogat şi valoros material pentru formarea caracterului religios-moral şi era foarte eficientă o valorificare catehetică a cuprinsului lui. În Vechiul Testament este istorisita creaţia lumii şi a omului, calea pe care a condus Dumnezeu poporul ales, aici există Decalogul şi preziceri ale viitrului mesianic încât: ,, Se poate face o biografie a Mântuitorului nu numai după modelul Evangheliştilor, martori oculari ci şi după acea minunată schiţă trasată de Duhul Sfânt care a grăit prin proroci”. Vechiul Testament are importanţă, din punct de vedere catehetic, şi prin faptul că nu prezintă numai exemple morale, tipuri etnice, ci şi oameni realiaşa cum sunt ei în realitatea vieţii, întâlnim adevărate personalităţi religios morale ( Avraam, Moise, Noe, David ş.a.). Cele istorisite înVechiul Testament nu sunt creaţii ale imajinaţiei uno oameni, ci sunt descoperiri divine şi realităţi ale vieţii şi existenţei umane.

Şi Vechiul Legământ are importanţă pentru mântuirea noastră, deoarece aici este vestită venirea lui Mesia, fiind deci ,,începutul împărăţiei şi al păci” pe care avea să o întemeieze Mântuitorul. Vechiul Testament este istoria mântuiri neamului omenesc, este temelia Noului Testament, el lămureşte părţi din Noul Testament fiind ,, pedagog spre Hristos” (Gal. 3, 24). Subliinind importanţa şi strânsa legătură dintre cele două părţi ale Sfintei Scripturi, Fericitul Augustin scrie:,, in Veteri Testamento este occulatio Novi, in Novo Testamento est manifestatio Veteris”(Vechiul Testament este ascuns în Noul, iar Noul Testament este manifestat în Vechiul).

Exenţa sau tot ceea ce este mai nobil şi mai înalt în Vechiul Testament este fixat în Decalog, care fiind adâncit în duhul proeţilor şi mai ales în duhul învăţăturii Mântuitorului, a devenit temelia moralităţi.

Decalogul sau cele zece porunci, este cuprins în cărţile:

Ieşire 20, 1-17 şi Deuteronom 5, 6-22, iar părţi din el se află şi în alte cărţi ale Sfintei Scripturi.

O tâlcuire corecta şi completă, precum şi o bună înţelegere a Decalogului se poate realiza numai în lumina Noului Legământ, în lumina Legi morale desăvârşită şi propovăduită de Hristos-Domnul. După cuprinsul lor cele zece porunci au fost împărţite în două grupări:

1. Norme de credinţă: poruncile I-a—a IV-a, sunt datori ale omului către Dumnezeu.

2. Norme de viaţă: poruncile a V-a—a X-a, sunt datoriile omului către sine şi aproapele.

2. Decalogul - lege religios morală universal valabilă şi neschimbabilă

Cele zece porunci au fost date poporului ales de catre Dumnezeu prin Moise pe munttele Sinai. Promulgarea Legi. Decalogul este legea fundamentală a vieţi creştine, este chintesenţa întrgi legi a Vechiului Testament. Cele zece porunci, ca de altfel întreaga Lege morală dumnezeiască, reprezintă voia cea sfântă a lui Dumnezeu, voie pe care noi trebuie sa o cunoaştem şi să o împlinim. Sfântul Apostol Pavel insistă asupra obârşiei divine a Legi morale zicând: ,, Deci, legea e sfânta şi dreaptă şi bună” (Rom. 7, 12). Tocmai datorită originii dumnezeieşti Mântuitorul a respectat şi a desăvârşit Decalogul: ,, Să nu socotiţi ca am venit să stric Legea şi prooroci; n-am venit să stric, ci să împlinesc”

Izvoare

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a preafericitului părinte Iustinian, Patriarhul Biserici Ortodoxe Române cu aprobarea Sfântului Sinod, Bucureşti, Institutul Biblic şi de Misiune al B. O. R., 1968

Manuale

3. Mladin, Pr. Pr Î. P. S. Nicolae, Teologie morală ortodoxă, pentru Institutele teologice, vol I, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al B. O. R. ,Bucureşti, 1979.

4. Călugăr, Dr. Dumitru, Catehetica, Manual pentru Institutele teologice din B. O. R.,Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al B. O. R., Bucureşti 1976.

.

Cărţi

1. Neaga, Pr. Prof. Nicolae, N-am venit să stric legea ci să o împlinesc, Sibiu, 1940.

2. Terchilă, Pr. Dr. Nicole, Evanghelia în şcoală, Sibiu, 1940.

Studii şi articole

1. Clement Alexandrinul, pedagogul, Trad. de Dumitru Fecioru, col. „Părinţi şi scriitori bisericeşti” vol. IV, Ed. Institutului biblic şi de misiune ortodoxă, Bucureşti 1982.

2. Dura, Diac. Drd. Nicolae: Decalogul în expunere catehetică, în Mitropolia Ardealului, nr. 7-9, 1982.

3. Micle, Ierom. Veniamin, Principi catehetice în catehezele Sfântului Chiril al Ierusalimului, în Mitropolia ardealului, nr. 3-4, 1972

4. Rămureanu, Pr. Prof. Ioan, Cinstirea sfintelor icoane în primele trei secole, în Studi Teologice, nr. 9-10, Bucureşti 1971.

5. Stăniloaie, Pr. Prof. Dumitru, să nu ucizi. Temeiuri creştine pt pace în B. O. R., nr.1-2, 1964.