Îngrijirea pacienților cu tuberculoză pulmonară

MOTTO

„Mai întâi, nu face rau!

Respectă acei doctori pe urmele cărora calci și cu bucurie împărtășește cunoștințe cu cei care te urmează!

Amintește-ți că nu tratezi o fișă sau o boală, ci o ființă umană bolnavă. Și dacă trebuie să-i îngrijesc adecvat pe ei, trebuie și pe familiile lor!

Amitește-ți că există artă în medicină la fel și în știință și căldura, simpatia și înțelegerea ar putea cântări mai mult decât bisturiul chirurgului sau medicamentul chimistului

Această responsabilitate minunată trebuie înfruntată cu mare umilință și conștientizarea propriei fragilități!

Fie ca întotdeauna să păstrez tradițiile vocației mele și să pot trai experiența bucuriei vindecării acelor care îmi cer ajutorul!”

Mucea Lucian Aurelian

ARGUMENT

Am ales tema această în primul rând pentru că sunt fumător și în al doilea rând pentru a demonstra / arăta că tuberculoza a fost, este și va rămâne o problemă de sănătate publică pentru multe țări, cu rată îngrijorătoare de recurdeșcență. Acest fapt se poate explica prin caracterul tuberculozei de boală socială, fiind asociată pretutindeni situațiilor socio-economice precare.

Tuberculoza, înregistrează în prezent o rată de morbiditate crescută, atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare. Se precizează că aproximativ 1 din 3 locuitori ai planetei este infectat cu Mycobacteriun tuberculosis, ceea ce constituie un imens rezervor din care vor apărea milioane de cazuri noi de tuberculoză secundară.

Prevalența infecției bolii și mortalitatea prin tuberculoză sunt mai mari în locurile sărace, a supraaglomerării , iar în ultimele decenii a creșterii populației infectate cu HIV. În unele din cele mai supraaglomerate dar și sărace zone ale țărilor în curs de dezvoltare sunt infectați până la 80% dintre adulți.

Se consideră că tuberculoza a apărut odată cu constituirea comunității umane. Date exacte care atestă prezența tuberculozei sunt din epica neolitică în Europa și din cea a faraonilor în Egipt, cam aproximativ 3000 de ani înaintea erei noastre.

În secolele XVIII și XIX cunoștințele asupra tuberculozei s-au lărgit. Astfel, Gaspard Laurent Bayle a descris granulația tuberculoasă, iar Laennec a stabilit în 1819 unitatea anatomo-clinică a tuberculozei, diferețiind-o de celelalte afecțiuni cronice consumptive ale plămânului.

La 22 martie 1922, prin comunicarea ținută Societatea de Fiziologie di Berlin, Robert Koch a schimbat irevocabil cadrul nostalgic al tuberculozei prin demonstrarea definitivă a naturii infecțioase și specifice a maladiei: izolarea bacilului tuberculozei.

Secolul XX este plin de rezultate favorabile în combaterea bolii, prin introducerea vaccinării cu bacilul Calmette și Guerin ( 1921 ) și descoperirea streptomicinei de Waksman ( 1944 ) urmată apoi de apariția multor medicamente antituberculoase, dintre care menționăm INH în 1952, Rifampicina în 1960 și Etambutolul 1961.

În România tuberculoza, după cei mai mulți autori, datează de foarte multe secole. Începuturile bolii par a fi chiar în antichitate, studii arheologice și antropologice efectuate lângă Curtea de Argeș arată existența tuberculozei în secolul al XIV lea. Cu toate că, în momentul de față, există păreri că o statistică exactă a morbidității tuberculoase este un ideal greu de realizat, cu atât mai greu apare foarte dificilă reconstituirea, din punct de vedere statistic a imaginii morbidității prin tuberculoză și de apariție ale unor rudimente de asistență medicală de profil.

În România istoricul luptei antituberculoase a început în 1901 prin înființarea „ Societății pentru Profilaxia Tuberculozei”, care a pus în funcție două dispensare și câteva sanatorii, urmată în 1910 de „Societatea pentru combaterea tuberculozei” Vaccinarea cu BBG a început în 1926, fiind introdusă de Ioan Cantacuzino.

În domeniul cercetării științifice, figura cea mai proeminentă este ce a lui Victor Babeș, care evidențiază bacilul Koch în meningita tuberculoasă și face primele încercări de seroterapie a tuberculozei.

În anul 1949 a luat ființă Institutul Clinic de Fiziologie din București și 5 catedre de fiziologie prin instruirea studenților și a medicilor. În această perioadă s-a creat baza materială ( 204 dispensare antituberculoase, peste 25.000 paturi de spital, peste 100 centre radiologie ) și s-a fundamentat o concepție modernă de combatere a tuberculozei.

În concluzie îmi amintesc că am citit într-un raport al Organizației Mondiale a Sănătății, se aprecia că în ciuda extinderii și a unor perspective relativ sumbre, tuberculoza rămâne totuși problema de sănătate cea mai neglijată din lume.

1. COJOCARU Cristian, COJOCARU Elena, MIHĂESCU, Traian, Pneumologie, Manual pentru studenți și tineri rezidenți, (Ediția a III-a); Iași, 2010;

2. DIDILESCU, Dr. ( București ), NICOLAESCU, Dr. Olimpia ( București ), Tuberculoza pulmonară; Ghid de diagnostic și tratament

3. LEPĂDAT, Mihaela Marcu, Anatomia omului și elementele de educație pentru sănătate,

4. LOSCALZO, Joseph Harison, Pneumologie și Terapie intensivă, ( Ediția II ) , Editura ALL 2017, București

5. TITIRCĂ Lucreția, Breviar de explorări funcționale și de îngrijiri speciale acordate bolnavilor; Editura Viața Medicală Românească, București, 2006;

6. IDEM, Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale, vol I; Ediția Viața Medicală Românească, București, 2006;

7. IDEM, Lucreția, Urgențe medico-chirurgicale - Sinteze pentru asistenți medicali; Editura Medicală, București, 2000;