Îngrijirea bolnavului cu gonartroză

I. Argumentul

Pe parcursul a trei ani de studiu, timp în care am desfășurat activități practice în diferite unitați sanitare, mi-a atras atenția în mod deosebit reumatologia. M-au impresionat atât complexitatea cazurilor cât și numărul mare de pacienți. Acestea fiind motivele pentru care m-am decis să studiez și să aprofundez câteva afecțiuni din această ramură a medi-cinii.

Doar intrând în contact direct cu pacienții, afli adevărata „față” a bolii raumatologice. Complexitatea afecțiunilor cât și gravitatea lor, sunt date nu doar de impactul asupra stării fizice cât și stării psihice a pacientului. Pacienți care datorită stadiului avansat al bolii, sunt imobilizați și sută la sută dependenți de familie, de cadrele medicale și care ajung să sufere grave tulburări emoționale.

Un alt aspect care mi-a atras atenția a fost abordarea holistică a bolnavului. Starea de sănătate a pacientului este susținută din toate planurile. Schema de tratament și abordarea este una complexă, pe perioade foarte lungi uneori chiar nedeterminate. Se merge pe multiple ramuri simultan, tratamentul cuprinzând terapie farmacologică, fizioterapie, tratament balnear uneori chiar tratament chirurgical, toate acestea fiind aplicate unui singur pacient.

Din curiozitate a venit și dorința mea de a dezvolta un subiect atât de interesant și complex în câteva pagini ce însumează lucrarea de licență. Am ales gonartroza, având cunoștințe minime despre această afecțiune, așteptările fiind mari în legătură cu ceea ce am dorit să descopăr despre ea. Este o boală ce afetează tot mai mulți oameni și din ce în ce mai tineri.

II Conținutul

II.1 Scopul lucrării

Scopul lucrării este acela de a investiga și analiza afecțiunea reumatologică, gonartroza, pen-tru a focaliza factorii de risc și pentru a trece în revistă etio-patogenia reală a acesteia.Odată cu acumularea cunoștințelor să pot pune în practică și elabora un plan de îngrijire specific acestei afecțiuni.

II.2 Obiectivele lucrării

II.2.O.1 Redarea și descrierea anatomiei și fiziologiei articulațiiei genunchiului

Articulația genunchiului, este cea mai mare articulație a corpului omenesc. Atenția deosebită ce i se acordă, se datorează câtorva observații de ordin medical, și anume: 1 ) în comparație cu alte articulații mari , este mai puțin acoperită și protejată de părți moi, fiind expusă mai frec-vent la acțiunea factorilor nocivi externi; 2 ) este foarte solicitată în statică și locomoție, fapt ce grăbește uzura accentuată a elementelor sale; 3 ) are multiple implicații în patologie, fiind sediul a numeroase traumatisme și a unor procese inflamatorii și tumorale.

Suprafețele articulare aparțin: epifizei inferioare a femurului, epifizei superioare a tibiei și patelei, fibula neluând parte la alcătuirea ei.Suprafața articulară a epifizei inferioare femurale, reprezentată de doi condili, este curbată înapoi și de aceea partea sa cea mai mare este situată înapoia axului osului.Acești doi condili diverg dinainte-înapoi,astfel că diametrul transversal al extremității inferioare femurale este mai mare în partea posterioară decât în cea anterioară. Condilii femurali sunt acoperiți de un cartilaj hialin, gros de 2-3 mm.

Patela sau rotula este un os scurt, turtit și pereche, situat în tendonul mușchiului cvadriceps.

Epifiza superioară a tibiei prezintă fața superioară articulară cu cele doua fose articulare (ca-vități glenoide) separate prin eminența intercondiliană sau spina tibiei.Cartilajul care acoperă fosele articulare este mai subțire în partea periferică și mai gros in partea centrală; este foarte elastic și are rolul de a atenua presiunile și traumatismele produse de mișcările ce se efectuează în mers, fugă sau sărituri.

În această articulație nu există o concordanță perfectă între suprafețele osoase,iar pentru ate-nuarea acestei nepotriviri se dezvoltă fibrocartilajele semilunare.

HARRISON; Principios de Medicina Interna, Editura McGRAW-HILL , p 2127;

Prof. Dr. EUGEN D. POPESCU; Reumatoligie, Editura Național 1997, p 69;

TITIRCĂ L.; Ghid de nursing, Editura Viața Medicală Românească, București,

1997;

TITIRCĂ L.; Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenți medicali, Editura Viața

Medicală Românească București, 2000, p 63;

TITIRCĂ L.; Breviar de explorări funcționale și de îngrijiri speciale acordate bolnavilor,

Editura Viața Medicală Românească București,1994;

TITIRCĂ L.; Manual de îngrijiri speciale acordate de asistenții medicali, Editura Viața

Medicală Românească, București, 2001,ediția a2-a;

PAPILIAN V.; Anatomia omului- aparat locomotor, Editura ALL vol 1;

VLADIMIR M. , CRIN M.; Ghid de farmacologie pentru asistenți medicali și asistenți de farmacie; Editura ALL.