ARGUMENT
O data cu evoluția si progresul din sportul modern, se pune in discuție tot mai des problema dopingului. Intradevar este o problema, aparuta din dorința sportivilor si antrenorilor de a obține rezultate cat mai bune.Stiinta a avut si ea un rol important, poate chiar decisive in apariția dopingului. Echi-pamentele si accesoriile necesare in sport au devenit tot mai avansate si mai precise, ajungandu-se ca si rezultatele din competitii sa fie mai bune. Eu cred ca din dorința de a obține rezultate cat mai bune,ca sa-i propulseze in topuri ,unii sportivi recurg la aceasta metoda a dopingului.
Dopingul consta in folosirea unor substante interzise, substante care măresc artifical capacitatea de efort a sportivului, masa musculara,implicit performantele din concursuri. Aceste substante sunt de natura su proveniența diferita,insa folosite in același scop, acela de a insela.
Pentru ca "lupta"(concurenta) dintre sportivi sa fie dreapta, pentru ca rezultatele din concurs sa ateste adevarata valoare a sportivului aceste substante au fost interzise.
Nu se poate vorbi despre doping fara a aminti de procesul opus dopingului,si anume antidopingul. Organizațiile de sport au luat masuri împotriva dopingului înființarea unor centre si institulii care sa monitorizeze aceste activitati.
Dupa parerea mea acest fenomen numit doping este cel mai urat lucru care se poate intampla sportului, fenomen născut din lacomia unor sportivi, ajungand sa păteze imaginea sportului, punandu-1 intr-o lumina proasta. Acest fenomen tine de morala si de etica sportiva, constituind un furt.
CAPITOLUL I.
INTRODUCERE
1.1. Istoricul dopingului in sport
Despre doping in accepțiunea de azi se poate vorbi cam din secolul XX. Astfel prin anii 1900-1936 in Japonia, sportivii foloseau inainte de competitii cardiotonice si nitrite(vasodilatatori coronieni) cel de-al II-lea război mondial a consfinții efectele anfetaminelor(psihostimulante) asupra sistemului nerv os, aviator ii germani,care executau bombardamente de noapte primind aceste inainte de plecare in misiune pentru intretinerea stării de vigilenta si agresivitate.De aici si pana la trecerea in sport nu a fost decât un pas.Postbelic,cand viata sportiva si-a reluat cursul, a aparut si utilizarea substanțelor dopante, amfetaminele, antidepresivele, simpaticomimeticele si analgezicele initiative sau la recomandrarea antrenorilor, medicilor, maseurilor.
In vremea aceea regulamentele atidoping erau inexistente iar lipsa unor laboratoare de specialitate facilita aceasta actiune(dopaj),in mod nestiintific si plin de riscuri.Cine nu isi amintește de ciclistul danez 01sem,care la Jocurile Olimpice de la Roma sin 1960 concurând in proba lOOkm sosea echipe,pe o căldură inabusitoare de 33 de grade isi pierde viata iar la necropsie se evidentiaza urme de anfetamine in corpul sau.Prima acțiune concentrata la nivel European,o reprezintă Colocvicul de la Ouriages-les-Bains din Franța,acum oferindu-se o prima definiție a dopajului (folosirea unor substante starine organismului , care poate aduce prejudicii stării de sanatate si eticii sportive) si se stabileste prima lista de substante dopante, care in principal cuprinde: amphetamine si derivate antidepresive, analeptice cardiorespiratorii, alcooloizi, excitanti ai sistemului nervos(exemplu:stricina). Dar dorința celor intereseati sa-si mareasca performantele sportive pe cai artificiale,apeleaza la alte dorguri. Prin anul 1960 apare o noua clasa,steroizii anabolizanti (derivați de testosteroane) a cărei prime utilizares-ar parea ca a avut loc in SUA de către culturisti. La inceput tehnologiile de depistare erau ineficiente.
Agenția Naționala Anti-Doping-Bucuresti 2007
"Ghidul Sportivului"
2. Dragan, Ion (1989) - Practica medicinii sportive, Editura Medicala, București
3. Georgescu M. București 1977
"Controlul medical si primul ajutor medical"
4. Dragan i. Editura Sport-Turism București-1982
"Medicina sportiva"
5. www. anad .gov.ro
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
