Agregate hidraulice folosite în mecatronica

Argument

Ce este si cum a luat nastere mecatronica?

Notiunea de mecatronica a fost folosita pentru prima data in 1975 de catre japonezi In scopul evidenfierii noii conceptii legata de echipamentele traditionale la care au adaugat pe langa material si energie, componenta denumita informare. Astfel, mecatronica poate fi definita drept tehnologia care exista intr-o societate avansata din punct de vedere informatic. De asemenea, mecatronica, in acceptiunea japonezilor, reprezinta cea mai scurta cale in conceptia si realizarea efectiva a unui produs avand o structura interna putemic informatizata.

Ca o consecinta a nasterii mecatronicii a fost concentrarea de resurse umane impresionante, atit in centrele de cercetare cat si in cele productive indreptate spre rezolvarea problemelor care apar odata cu interactiunea mecanica+ electronica+ informatica, ceea ce a condus la depasirea granitelor dintre discipline si, implicit, la realizarea unei inteferente tot mai accentuata a acestora. Astfel, au luat nastere noi discipline care trebuie predate si aprofundate de catre specialisti, precum si noi concepte care trebuie integrate in activitatile de cercetare si productie.

Avand in vedere cele aratate anterior, rezulta ca notiunea de mecatronica nu este o inventie ci reprezinta o aplicatie practica a noilor concepte industriale. Statisticile demonstreaza ca ponderea produselor in care se regaseste fuziunea dintre mecanica, electronica si informatica este in continua crestere raportat la produsele traditionale. Din categoria echipamentelor mecatronice fac parte masinile unelte cu comanda numerica, robotii industriali, tehnica electronica de calcul, aparatura biomedicala, etc.

Mecatronica exprima gandirea japonezilor cu privire la utilizarea unor echipe complexe interdisciplinare de specialisti in domeniul proiectarii, procesarii, aprovizionarii si marketingului, ceea ce conduce la o cooperare fructuoasa in realizarea produselor industriale. Se preconizeaza ca viitorul in dezvoltarea noilor tehnologii de proiectare si procesare va apartine, in totalitate, numai acelora care vor sti sa realizeze o simbioza perfecta intre electronica si sisteme mecanice.

I. Mediul hidraulic

Mediul hidraulic, agentul motor sau lichidul de lucru sunt denumiri atribuite frecvent fluidului utilizat in sistemele hidraulice de acţionare. Acest fluid este supus, în timpul funcţionării sistemului, unor condiţii de lucru deosebit de grele pentru transmiterea mişcării şi efortului, cum sunt: variaţia într-un domeniu larg a temperaturii, presiunii şi vitezelor de lucru, condiţii în care trebuie să-şi menţină propietăţile fizico-chimice şi mecanice pe o perioadă determinată.

I.1.Cerinţe impuse mediului hidraulic şi tipuri de medii utilizate

Condiţiile grele de lucru expuse ridică restricţii deosebit de severe şi impun o selectare riguroasă a categoriilor de fluide care să corespundă la majoritatea cerinţelor ce se impun acestora. Dintre cele mai importante cerinţe care se impun şi pe baza cărora se aleg aceste lichide de lucru, se menţionează următoarele:

- bune propietăţi lubrifiante şi înaltă rezistenţă mecanică a peliculei de lichid;

- înaltă rezistenţă şi stabilitate chimică şi termică spre a prevenii oxidarea, descompunerea şi degradarea acestuia;

- variaţie minimă a vâscozităţii cu temperatura;

- să nu degaje vapori la temperaturi obişnuite de funcţionare şi să nu conţină impurităţi care să faciliteze degajare de vapori;

- să nu conţină, să nu absoarbă şi să nu degaje aer peste cantitatea admisa de prescripţiile tehnice;

- să nu provoace corodarea şi deteriorarea elementelor de etanşare;

- să aibă un punct ridicat de inflamabilitate şi cât mai scăzut de congelare;

- conţinut minim de impurităţi mecanice si tehnice.

Lichidele care corespund cel mai bine la aceste cerinţe şi care au căpătat o largă răspândire sunt uleiurile minerale. În afară de acestea se folosesc şi o serie de lichide de sinteză precum şi alte medii, în condiţii speciale de funcţionare.