Informatică

Limbajul de programare PASCAL a fost elaborat în anul 1970 de profesorul Niklaus Wirth de la Universitatea Tehnicã Zürich (Elveţia) şi a fost numit astfel în cinstea matematicianului şi filosofului francez Blaise Pascal. Limbajul a cunoscut o rãspîndire mondialã şi a fost implementat practic pe toate categoriile de calculatoare: supercalculatoare, calculatoarele mari şi calculatoarele personale. Pe parcursul anilor elementele limbajului standart PASCAL 6.0, Turbo PASCAL 7.0, Borland PASCAL s-au înbunãtãţit şi chiar au apãrut limbaje noi, de exemplu, MODULA-2, DELPHI ş. a.

Totodatã, pentru a accelera rularea programului, este necesarã implementarea unor subprograme care au menirea de a accelera procesul rulãrii programului. În prezenta lucrare am abordat problema elaborãrii subprogramelor cu referire la funcţii şi proceduri. La ora actualã de informatizare a societãţii se impune necesitatea de cunoaştere profundã a proceselor informatice şi adaptarea programelor la cerinţele actuale ale societãţii. Prin urmare elaborarea unor programe complexe caracterizate în subprograme (proceduri şi funcţii) prezintã interese şi este actualã.

Fiind pasionatã de informaticã, am decis sã-mi aprofundez cunoştinţele în domeniul aplicaţiilor funcţiilor şi procedurilor limbajului PASCAL. În lucrare sunt prezentate detaliat mecanismele de comunicare prin parametri-valoare, parametri-variabilã, parametri funcţie/procedurã. De asemenea, este arãtat cum pot fi aplicate practic subprogramele sus-menţionate.

2. SUBPROGRAME

E cunoscut faptul cã o problemã complexã poate fi rezolvatã prin divizarea ei într-un set de pãrţi mai mici (subprograme). Pentru fiecare parte se scrie o anumitã secvenţã de instrucţiuni, denumitã subprogram. SUBPROGRAMUL reprezintã pãrţi identificabile prin nume care se pot activa la cerere prin intermediul acestui nume. O parte din subprogram se contruieşte ca subprogram dacã un algoritm cuprinde în mai multe locuri aceeaşi secvenţã de operaţii executabilã pentru aceleaşi date sau pentru date diferite. În loc ca subprogramul sã cuprindã în acelaşi loc, acelaşi grup de instrucţiuni, concepând grupul de instrucţiuni ca subprogram, el va apãrea în program o singurã datã şi se va activa de mai multe ori. Partea respectivã de program rezolvã o subproblemã din cele în care se descompune problema complexã. În limbajul Pascal, avem doua tipuri de subprograme : procedurile si funcţiile. Deosebirea între ele constã în numãrul de valori calculate şi returnate programului apelat. Procedurile calculeazã mai multe valori sau nici una, iar funcţiile returneazã o singurã valoare asociatã numelui funcţiei. Atât procedurile cât şi funcţiile pot fi standard (predefinite în unitul sistem), cât şi nestandard (definite de utilizator). Procedurile şi funcţiile nestandard trebuie declarate obligatoriu înainte de a fi apelate.

O declaraţie de subprograme cuprinde :

-un antet de supbrogram care precizeazã interfaţa subprogramului cu mediul sau, şi

- blocul subprogramului care descrie funcţionarea lui internã.

2.1. DOMENIUL DE VIZIBILITATE AL INDENTIFICATORILOR

Prin domeniul de vizibilitate (valabilitate) se înţelege zona de program în care e valabilã declararea sau definirea unui identificator. Toţi indentificatorii definiţi sau declaraţi într-un bloc sunt cunoscuţi în blocul respectiv şi se numesc variabile locale. Dacã blocul cuprinde blocuri incluse în care identificatorii (variabile locale ale acestora) nu se definesc sau redenumesc, atunci acestea sunt cunoscute în blocurile incluse şi se numesc variabile globale pentru acesta. Daca o variabilã declaratã într-un bloc se redefineşte atunci în blocul în care a fost redeclaratã va fi variabila atribuitã generatã la redeclarare.

2.2. DECLARAREA ŞI APELUL PROCEDURILOR. PARAMETRII FORMALI ŞI PARAMETRII EFECTIVI O procedurã e un subprogram care calculeazã mai multe valori accesibile sau nu programului apelant sau efectueazã anumite operaţii fãrã sã calculeze vreo valoare. Valorile calculate accesibile programului apelant reprezintã parametrii de ieşire ai subprogramului. Aceştia pot depinde de anumite valori pe care subprogramul le primeşte din programul apelant,

1. Gremalschi Anatol, ”Informaticã-Limbajul PASCAL” manual pentru clasele IX-XI, editura Î.E.P.Ştiinţa, Chişinãu, 1999.

2. Iorga Valeriu, “Concursuri de programare”, editura Teora, Bucureşti, 1997.

3. Kovacs Sandro, “Turbo Pascal 6.0 Ghid de utilizare”, editura Microinformatica, Cluj-Napoca, 1993.

4. Munteanu F., Ionescu T., “Programarea calculatoarelor” manual pentru liceele de informaticã calsele X-XII, editura didacticã şi pedagogicã, R.A., Bucureşti, 1995.

5. Tudor Sorin, “Informatica,varianta PASCAL” manual pentru clasa a X-a, editura L&S INFOMAT, Bucureşti.