Calculatoarele electronice au apărut din necesitatea stocării şi prelucrării cât mai rapide a informaţiilor. La început sistemele electronice de calcul ocupau camere întregi fiind capabile sa memoreze şi să prelucreze o cantitate mică de informaţii. Pe măsură ce tehnica de calcul a evoluat, calculatoarele au devenit din ce în ce mai performante, aceasta însemnând o creştere a capacităţii de memorare şi o mai mare viteză de prelucrare a datelor.
Sistemele de Gestiune a Bazelor de Date, pe scurt SGBD, (prescurtare care este întâlnită foarte des în literatura de specialitate), reprezintă sisteme informatice (soft) specializate în stocarea şi prelucrarea unui volum mare de date, în rezolvarea problemelor de primul tip, din clasificarea anterioară. Termenul de “baza de date” se va referi la datele de prelucrat, la modul de organizare a acestora pe suportul fizice memorat iar termenul de “gestiune” se va referi la acţiunea de memorare şi prelucrare a acestor date.
Un SGBD trebuie să asigure următoarele funcţii elementare, referitoare la bazele de date:
-definirea bazei de date;
-introducerea datelor( adăugarea de noi date la baza de date );
-modificarea unor date existente în baza de date;
-ştergerea unor date;
-interogarea bazei de date, adică extragerea informaţiilor stocate în aceasta;
-generare de rapoarte;
-modalităţi noi de interogare a bazei de date;
-noi tipuri de organizare a bazei de date şi noi tipuri de acces(accesul indexat), etc.
SGBD-urile raţionale sunt prevăzute cu posibilitatea realizării de legături între două sau mai multe baze de date, legături care permit accesare simultană a unor date, care se afla într-o anumită relaţie, din baze de date diferite.
Astfel programatorul este eliberat de sarcina de a căuta în toate bazele de date acele date care corespund unor date de referinţă, această operaţie fiind realizată automat de către SGBD. Programul trebuie doar ca la început să definească relaţiile între bazele de date, urmând ca găsirea anumitelor informaţii într-o bază de date de referinţă să determine găsirea automată a informaţiilor corespunzătoare din celelalte baze de date, aflate în relaţie cu aceasta.
FoxPro 2.0 este un sistem de gestiune a bazelor de date raţional, dezvoltat de firma FoxSoftware. Faţă de versiunile anterioare, Foxbase+ şi FoxPro 1.0 prezintă o serie de îmbunătăţiri de substanţă, iar în comparaţie cu concurenţii săi direcţi, dBase IV şi Paradox 3.5, se menţine în frunte ca performanţe, aspect ilustrat prin tabelul 1.
Principalul atu al FoxProfata de dBase IV este dat de viteza de lucru mult superioara, în unele operaţii FoxPro fiind de peste 100 de ori mai rapid decât concurentul său direct. Obţinerea acestei viteze de lucru este dată şi de folosirea unei tehnologii speciale de optimizare a interogării bazelor de date, tehnologia Rushmore, efecte deosebite obţinându-se mai ales în cazul versiunii extinse a produsului.
SGBD dBase IV/1.1 Paradox 3.5 FoxPro 2.0
Producător Ashton-Tate Borland Fox Software
Meniuri pull-down DA NU DA
Număr maxim de înregistrări 1 miliard 2 miliarde 1 miliard
Dimensiunea max. a unei înregistrări 4000 4000 4000
Număr maxim de câmpuri 255 255 255
Suport limbaj de programare DA DA DA
Suport SQL DA cu SQL-Link DA
Protecţie prin parola DA DA DA
Integrare de imagini NU NU DA
Suport Windows NU NU DA
Utilitar pentru gestiunea fişierelor NU NU DA
Tehnica ferestrelor NU NU DA
Tehnici speciale de indexare DA NU DA
Metodele de indexare s-au diversificat, programatorul având acum la dispoziţie trei tipuri de indexuri: simplu, compus şi compact.
În mediul FoxPro sunt încorporate o serie de utilitare, foarte folositoare programatorilor, cum ar fi:
Gabriel Dima, Mihai Dima Manual de informatică Editura: Teora Bucureşti 1998
Gabriel Dima, Mihai Dima FoxPro Editura: Teora
Manual de informatică clasa a XII-a
Vlad Ţepelea, Cristian Lupu Calculatoare personale - MS DOS Editura: Teora, Bucureşti 1991
Nicoliţă Guţă, Elena Predeşel Atestat Editura: AVRES
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
