Argument
Tipul indicatorilor se stabilese in general de datele care caracterizeaza de obiectivul urmarit:apa de baut, apa de irigatie, apa de imbaiere etc; multi vor fi indicatori comuni data fiind influenta unitara a apei asupra sanatati. Numarul indicatorilor alesi nu trebuie sa fie prea mare pentru a nu se crea situatii in care interpretarea rezultatelor sa devine dificila datorita numarului prea mare de corelatii posibile din care nu toate sunt hotaratoare.In acesta privinta se cunosc indicatori care au semnificatie generala nespecifica si pot fi utilizati in orce situatie si indicatori cu pronuntat caracter de specificitate fata de o anumita situatie data care determina si utilizarea lor. In fine, nivelul indicatorilor se stabileste numai in functie de situatia concreta a utilizarii apei: acelasi indicator putand avea valori diferite in functie de relatia sa cu sanatate populatiei sau influenta asupra utilizarii apei. Nivelurile acceptate sunt denumite si concentratii maxime admise (CMA) si sunt prevazute in standarde de stat, ordine ale Ministerului Sanatatii sau recomandari ale organelor sanitare. Pot aparea insa si situatii cand pe plan intern nu sunt stabilite CMA; in acest caz se pot adopta niveluri internationale sau din alte tari cu acceptiunea forurilor in drept ( Ministrul Sanatatii).
- stabilirea metodelor de analiza, care trebuie sa i-a in considerare o serie de calitati ale acestora ca: limita de detectie sau cea mai mica cantitate de substanta posibila a fi pusa in evidenta in proba; sensibilitatea sau decelarea celei mai mici variatii in proba a concentratiei substantei determinate, selectivitatea sau evitarea interferentei cu prezenta altor substante prezente in proba, exactitatea sau posibilitatea ca valorile obtinute prin determinari sa fie cat mai apropiate de concentratile reale existente in proba si rapiditatea sau timpul cel mai mai scurt necesar pentru determinarea substantei cercetate. Alegerea metodei trebuie sa ia in considerare toate aceste cerinte si nu este permis sa se axeze doar pe unele din acestea in dauna celorlalte. Totusi, in situati speciale, deosebite si pe scurte perioade de timp se poate adopta acea metoda care raspunde cel mai bine momentului (ca alegerea metodei celei mai rapide cand se cere doar evidentierea unei substantei la un moment dat chiar daca selectivitatea sa este mai redusa ).
In aceste conditii insa ulterior momentului dat se trece la metoda cea mai corespunzataoare sub toate aspectele. Un alt element de care trebuie tinut seama este si gradul de dificultate al metodei, mai ales daca frecventa analizei este foarte mare. In prezent se pot utiliza metode manuale si metode instrumentale: determinarile manuale, desi mai simplificate, necesita in general mai mult timp decat cele instrumentale. Acestea din urma se bazeaza pe un sistem senzorial ( electrod, termistor, celula foto electrica etc.) care constituie inca pentru unele partea criticabila de aceea inca se mai practica in multe cazuri metodele manuale. Pe masura perfectionarii insa a acestor sisteme se va putea trece la generalizarea metodelor instrumentale;
- stabilirea locului si ritmul prelevarii probelor , care trebuie efectuate cu mare riguriozitate pentru a nu introduce artefacte inca din primul moment al determinari. In general se recomanda ca prelevarea sa fie executata de aceeasi persoana care face analiza, cum insa acest lucru nu este posibil intoadeauna, persoana care face prelevarea trebuie sa cunosca perfect mersul analizei, pentru a preleva probe reprezentative. O proba se cosidera reprezentativa atunci cand compozitia apei recoltate este identica cu cea a apei din care s-a facut recoltarea sau are aceeasi compozitie la locul si momentul cand s-a facut recoltarea. Locul recoltarii poate fi diferit dupa modul de utilizare a apei si scopul urmarit. Momentul recoltarii si frecventa acesteia se vor stabili in functie de variabilele luate in considerare (calitatea apei, regimul de distributii, debitul sursei ). In general frecventa recoltelor trebuie sa depaseaca frecventa variatiilor sau cel mai mult sa se suprapuna lor; sub acest aspect se cunosc 2 tipuri de recoltari si anume: recoltare instantanee sau probe unice cand variatile sunt mari si determinarile sunt instrumentale.
- Stabilirea terminologiei de exprimare a rezultatelor care trebuie sa fie unitara pentru a permite posibilitatea de interpretare corelativa a rezultatelor obtinute si a trage concluzi valabile.In prezent si pe plan mondial se utilizeaza mai multi termeni in exprimarea rezultatelor. In general se prefera recomandarile Oficiul National de Standardizare care sunt in concordanta cu cele utilizate pe plan international.
Cercetarea sanitara a apei distribuita populatiei prin instalati centrale se executa prin examene de laborator asupra apei consumate si invastigatii de teren asupra retelei de apa.Recoltare probelor de apa se va face din reteua de distributie , inclusiv rezervorul de inmagazinare in puncte reprezentative alese dupa urmatoare criterii:
- extinderea retelei de distributie, astfel incat sa se acopere intreaga suprafata a localitatii pentru a nu ramane zone in afara controlului;
- denivelarile terenului, alegandu-se obligator zonele cele mai ridicate si cele mai declive ale acestuia
- gradul de uzura al retelei, cuprinzand zonele cele mai frecvente defectiuni si pierderi de apa inclusiv cele in care se constata intreruperi in distributia apei.
Numarul si frecvanta recoltelor se stabilesc in functie de numarul populatiei deservite si felul
surselor de apa.
In cazul cand numarul punctelor de recolta depaseste numarul probelor recoltate periodic se va intocmi in grafic de rotatie care sa asigure acoperirea intregii retele de distributie.
De la caz la caz , in functie de situatia locala se vor introduce si determinari suplimentare ca fenol, plumb, nitriti.
1. GALDEAN N., STAICU G. ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI, Manual pentru clasa a XI-a, Editura Economica Preuniversitaria, Bucuresti, 2001
2. GALDEAN N., STAICU G., RUSTI D. ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI, Manual pentru clasa a XII-a, Editura Economica Preuniversitaria, Bucuresti, 2002
3. MOHANU GH., ARDELEAN A. ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI, Editura « SCAIUL », Bucuresti, 1993
4. BICA I. ELEMENTE DE IMPACT ASUPRA MEDIULUI, Editura MatrixRom, Bucuresti, 2000
5. TEODOSIU C. TEHNOLOGIA APEI POTABILE SI INDUSTRIALE, Editura MatrixRom, Bucuresti, 2001
6. SANDU M., DOBRE A., MANESCU AL. INGINERIA MEDIULUI, Editura MatrixRom, Bucuresti, 2007
7. IONESCU C MANAGEMENTUL MEDIULUI, Edituta Economica, Bucuresti, 2005
8. IANCULESCU S., NISIPEANU R., STEPA R. MANAGEMENTUL MEDIULUI, Editura MatrixRom, Bucuresti, 2002
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
