ARGUMENT
Subliniind importanta managementului ca resursa a dezvoltarii, literatura de specialitate evidentiaza rolul progresului în conducere, stabilind faptul ca progresul social este o functie dependenta de munca, pregatirea personalului, fonduri si dotari, progresul în conducere si alti factori. Procesul conducerii este reprezentat de ansamblul interventiile conducatorilor individuali sau colectivi, respectiv modul în care ei prevad, organizeaza, controleaza si regleaza activitatea unui colectiv în scopul obtinerii eficientei economice maxime. Pornind de la Henri Fayol, care a identificat si analizat pentru prima data procesul de management definind cinci functii principale: previziunea, organizarea, comanda, coordonarea si controlul, si continuând cu cercetarile specialistilor americani care stabilesc ca functii ale conducerii formularea planurilor si exercitarea controalelor, structurarea sarcinilor si adoptarea deciziilor, comunicarea informatiilor critice, alocarea resurselor, solutionarea conflictelor, dirijarea schimbarilor, se poate observa o anumita omogenitate a acestor puncte de vedere. În literatura româna de specialitate, pentru procesul de management s-au stabilit 5 functii: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea si control evaluarea. mijlocul prin care se realizeaza obiectivele firmei, continutul si modul sau de manifestare sunt conditionate de sistemul de obiective ale firmei. Fiecare perioada de functionare a unei firme este caracterizata prin anumite obiective fundamentale ce pot fi evaluate din punct de vedere economic.Un rol deosebit de important în organizarea unei firme îl are organizarea de ansamblu a proceselor de munca fizica si intelectuala, a elementelor componente, analiza acestora în vederea regruparii lor în functie de nivelul obiectivelor, de omogenitatea si/sau complementaritatea lor, de nivelul de pregatire al personalului care le realizeaza si de specificul metodelor, tehnicilor si instrumentelor folosite în vederea realizarii obiectivelor în conditii de eficienta. Tinând cont ca organizarea constituie
CAPITOLUL I
FUNCȚIUNILE ÎNTREPRINDERII
Întreprinderea îsi desfasoara activitatea într-un anumit cadru organizatoric ce reprezinta ansamblul de activitati dinamice, complexe ce se pot grupa pe anumite functiuni care se conditioneaza reciproc si a carei integrare permite întreprinderii sa reactioneze la solicitarile mediului, sa se dezvolte continuu, sa evolueze eficient
În functie de continut, organizarea firmei îmbraca doua forme principale: organizarea procesuala si organizarea structurala.
Functiunea reprezinta ansamblul activitatilor omogene desfasurate în cadrul întreprinderii în vederea obtinerii unor obiective partiale, derivate din obiectivele generale.
La proiectarea functiunilor întreprinderii se tine seama de:
1) Criteriul identitatii activitatilor grupate într-o functiune
2) Criteriul complementaritate - gruparea într-o functiune a unor activitati între care exista relatii complementare sau de auxiliaritate
3) Criteriul convergentei - gruparea într-o functiune a unor activitati diferite orientate însa spre realizarea acelorasi obiective
Pentru o întreprindere moderna se pot defini 5 functiuni de baza:
1) Functiunea de cercetare-dezvoltare
2) Functiunea de productie
3) Functiunea comerciala
4) Functiunea financiar-contabila
5) Functiunea de personal sau de resurse umane
Functiunea = o serie de caracteristici ce îi confera întreprinderii un rol bine determinat în ansamblul organelor de conducere si organizare.
Functiunea:
1) notiune abstracta - pentru a ordona activitati complexe si diverse ale întreprinderii în scopul organizarii acesteia
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.