ARGUMENT
Subliniind importanta managementului ca resursa a dezvoltarii, literatura de specialitate evidentiaza rolul progresului in conducere, stabilind faptul ca progresul social este o functie dependenta de munca, pregatirea personalului, fonduri si dotari, progresul in conducere si alti factori. Procesul conducerii este reprezentat de ansamblul interventiile conducatorilor individuali sau colectivi, respectiv modul in care ei prevad, organizeaza, controleaza si regleaza activitatea unui colectiv in scopul obtinerii eficientei economice maxime. Pornind de la Henri Fayol, care a identificat si analizat pentru prima data procesul de management definind cinci functii principale: previziunea, organizarea, comanda, coordonarea si controlul, si continuand cu cercetarile specialistilor americani care stabilesc ca functii ale conducerii formularea planurilor si exercitarea controalelor, structurarea sarcinilor si adoptarea deciziilor, comunicarea informatiilor critice, alocarea resurselor, solutionarea conflictelor, dirijarea schimbarilor, se poate observa o anumita omogenitate a acestor puncte de vedere. In literatura romana de specialitate, pentru procesul de management s-au stabilit 5 functii: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea si control evaluarea. mijlocul prin care se realizeaza obiectivele firmei, continutul si modul sau de manifestare sunt conditionate de sistemul de obiective ale firmei. Fiecare perioada de functionare a unei firme este caracterizata prin anumite obiective fundamentale ce pot fi evaluate din punct de vedere economic.Un rol deosebit de important in organizarea unei firme il are organizarea de ansamblu a proceselor de munca fizica si intelectuala, a elementelor componente, analiza acestora in vederea regruparii lor in functie de nivelul obiectivelor, de omogenitatea si/sau complementaritatea lor, de nivelul de pregatire al personalului care le realizeaza si de specificul metodelor, tehnicilor si instrumentelor folosite in vederea realizarii obiectivelor in conditii de eficienta. Tinand cont ca organizarea constituie
CAPITOLUL I
FUNCTIUNILE INTREPRINDERII
Intreprinderea isi desfasoara activitatea intr-un anumit cadru organizatoric ce reprezinta ansamblul de activitati dinamice, complexe ce se pot grupa pe anumite functiuni care se conditioneaza reciproc si a carei integrare permite intreprinderii sa reactioneze la solicitarile mediului, sa se dezvolte continuu, sa evolueze eficient
In functie de continut, organizarea firmei imbraca doua forme principale: organizarea procesuala si organizarea structurala.
Functiunea reprezinta ansamblul activitatilor omogene desfasurate in cadrul intreprinderii in vederea obtinerii unor obiective partiale, derivate din obiectivele generale.
La proiectarea functiunilor intreprinderii se tine seama de:
1) Criteriul identitatii activitatilor grupate intr-o functiune
2) Criteriul complementaritate - gruparea intr-o functiune a unor activitati intre care exista relatii complementare sau de auxiliaritate
3) Criteriul convergentei - gruparea intr-o functiune a unor activitati diferite orientate insa spre realizarea acelorasi obiective
Pentru o intreprindere moderna se pot defini 5 functiuni de baza:
1) Functiunea de cercetare-dezvoltare
2) Functiunea de productie
3) Functiunea comerciala
4) Functiunea financiar-contabila
5) Functiunea de personal sau de resurse umane
Functiunea = o serie de caracteristici ce ii confera intreprinderii un rol bine determinat in ansamblul organelor de conducere si organizare.
Functiunea:
1) notiune abstracta - pentru a ordona activitati complexe si diverse ale intreprinderii in scopul organizarii acesteia
Primești atestatul în câteva minute,
cu sau fără cont
