Metode de epurare a apelor reziduale

Fãrã apã viaţa nu este posibilã pe Pãmânt, iar fãrã apã curatã nu este posibilã nici viaţa omului. Din resursa globalã de apã a Pãmântului, resursele de apã dulce reprezintã doar cca. 2,4 %, din care disponibile pentru utilizare sunt doar cca. 13 %. Viaţa umanã se bazeazã pe apă dulce potabilã.

Pentru susţinerea vieţii, un om are nevoie anual de cca. 1 m3 de apã potabilã, pentru necesitãţile personale 100m3 şi alţi 1000m3 pentru producerea alimentelor necesare consumului anual, iar pentru protecţia resurselor de apã este nevoie de cel puţin 900m3 anual de persoanã. Rezultã cã, pentru susţinerea unei dezvoltãri durabile, resursele de apã trebuie gospodãrite astfel încât, sã se poatã asigura o capacitate de cel puþin 2000m3 /an.locuitor.

În prezent cca. 1,2 miliarde de oameni duc lipsa apei, 3 miliarde de oameni nu dispun de apã potabilã curatã, iar 3-4 milioane de oameni - majoritatea copii - mor anual din cauze datorate lipsei de apã sau de bolile hidrice, cum sunt dizenteria, febra tifoidã şi holera.

Conform datelor guvernamentale, în România 98 % din populaţia urbanã şi doar 33 % din populaþia ruralã este racordatã la sistemele centrale publice de alimentare cu apã. Aceleaşi date relevă că, 90 % din populaţia urbanã şi doar 10 % din populaţia ruralã este racordatã la reţelele publice de canalizare. La nivelul ţãrii, 31 % din apele uzate se evacueazã fãrã epurare, 41 % sunt insuficient epurate şi doar 25 % sunt epurate corespunzãtor. Efectul de poluare a apelor uzate neepurate sau insuficient epurate asupra apelor de suprafaţã se manifestã în principal prin conţinutul de materii în suspensie, de materii organice, în sãruri nutritive, amoniu şi în microorganisme patogene.

Apele uzate neepurate sau insuficient epurate polueazã apele subterane printre altele cu nitraţi, amoniu şi bacteriologic. Din cele prezentate rezultã cã, epurarea apelor uzate este o cerinţã esenţialã a dezvoltãrii civilizaţiei umane.

Prin ape reziduale se înţeleg toate acele ape care se scurg din diferite surse si sunt poluate în comparaţie cu apele folosite iniţial. Sursele pot fi:

- Industriile de orice fel (ape reziduale industriale)

- Locuinte, birouri, asezaminte etc. (ape reziduale menajere)

- Platforme variate de pe care se scurg apele meteorice: parcaje, piete etc.

- Unitati zootehnice

- Unitati spitaliceşti etc.

Tipul şi nivelul încărcarilor cu substanţe poluante este extrem de variat şi depinde de provenienţa apelor reziduale, de tehnologiile aplicate în domeniul respectiv, de structura unitaţilor spitaliceşti, de natura platformelor spălate de precipitaţii etc.

Prin epurarea apelor reziduale se înţelege totalitatea măsurilor şi tehnicilor aplicate în vederea reducerii încarcărilor cu elemente poluante pâna sub nivelurile maxim admise de reglementările legale în vigoare.

Epurarea apelor reziduale constitue ansamblul de măsuri şi procedee prin care impurităţile de natură minerală, organică, chimică sau bacteriologică conţinute în apele uzate sunt reduse la anumite limite, astfel încât aceste ape sa nu mai dăuneze emisarului în care se evacuează şi să nu mai pericliteze folosirea apelor acestuia.

Metodele de epurare a apelor reziduale pot fi clasificate astfel:

mecanice, în care procesele de epurare sunt în principal de natura fizică;

chimice, în care procesele de epurare sunt în principal de natură fizico-chimica;

biologice, în care procesele de epurare au un caracter combinat de natură fizică şi biochimică.

Metode de epurare mecanică

Metoda de epurare mecanică asigură eliminarea din apă a corpurilor mari vehiculate de aceasta, a impurităţilor care se depun şi a celor care plutesc sau pot fi aduse în stare de plutire.

Tipurile de instalaţii folosite pentru epurarea mecanică sunt în general urmatoarele:

-grătarele şi sitele, care reţin corpurile şi murdăriile plutitoare aflate în suspensie în curentul apei (cârpe, hârtii, fibre, etc).

-separartoarele de grăsimi, care reţin grăsimile şi uleiurile care plutesc la suprafaţa apei, funcţionând prin flotare cu sau fără aer comprimat;

-desnisipatoarele, care reţin şi elimină particulele minerale mai grele din apă, ca: nisip, pietricele etc ;

-decantoarele, care reţin restul si cea mai mare parte a impurităţilor insolubile a căror greutate specifică este mai mare decât a apei.

Instalaţiile anexe ale treptei de epurare mecanică sunt urmatoarele:

-instalaţii pentru colectarea,făramiţarea (dezintegrarea) si evacuarea corpurilor plutitoare reţinute pe grătare si site;

-instalaţii pentru colectarea, transportul, spălarea si uscarea depunerilor (nisipului) retinuţe in desnisipatoare;

-instalaţii pentru digestia (fermentarea) depunerilor (nămolului) retinuţe în decantoare (digestoarele) ;

-instalaţii pentru dezhidratarea nămolurilor fermentate: câmpuri de uscare, filtre presă, filtre cu vid, maşini centrifuge.

Metode de epurare chimică

Metoda de epurare chimică asociată în general cu metoda mecanică, formând de fapt metoda mecano-chimică, asigură eliminarea într-un grad foarte avansat a impurităţilor nedizolvate, parţial a celor dizolvate, precum şi a coloizilor, prin folosirea procedeului de coagulare cu adaos de reactivi chimici (coagulanţi).

Ea constitue o treaptă superioară celei mecanice şi se compune, pe lângă obiectele specifice metodei mecanice - în special decantoarele şi anexele lor-, din urmatoarele instalaţii suplimentare;

-instalaţii de amestec al reactivilor cu apele reziduale;

-bazinul de reacţie intre reactivi şi apele reziduale, în care se formează fulgii (flocoanele) specifici care precipită, antrenând cu ei impurităţile. Din bazinul de reacţie apele trec in decantor.

Ca instalaţie anexă specifică treptei de epurare chimică este gospodaria de reactivi, în care se pastrează şi se prepară reactivii chimici folosiţi; în rest, sunt aceleaşi anexe ca şi la metoda mecanică.

Alte două forme ale epurării chimice, în afară de coagulare, mai sunt şi:

-neutralizarea, respectiv corectarea pH-ului, folosită mai ales la epurarea apelor industriale;

-dezinfecţia.

1.Giurma Ion. Sisteme de gospodărirea apelor. Partea I, Ed.CERMI Iasi, 2000

2.Varduca Aurel. Protecţia calităţii apelor. Ed. H.G.A., Bucuresti, 2000

3. Grigg Neil S. Water Resources Management: Principles, regulations and cases. McGraw - Hill, 1996.

4. Drobot Radu, Serban Petru. Aplicaţii de hidrologie şi gospodărirea apelor. Ed.H.G.A., Bucuresti, 1999, 375p.

5.Tobolcea V., Ungureanu D. Managementul apelor uzate. Partea I. Iasi:, 1993, 111 p.

6.Negulescu M. Epurarea apelor uzate orăşeneşti. Ed.Tehnica, Bucuresti, 1978, 480 p.

7. Epurarea apelor uzate industriale (vol. 1), Coordonator Mircea Negulescu), Ed. Tehnica, Bucuresti, 1987, 359 p.

8.Epurarea apelor uzate industriale (vol. 2). Coordonator Mircea Negulescu. ed. Tehnica, Bucuresti, 1989, 435 p.

9.Dima M. Epurarea apelor uzate urbane. Ed. Junimea Iasi, 1998, 526 p.

10.Robesen D. s. a. Tehnologii, instalaţii şi echipamente pentru epurarea apei. Ed. Tehnica, bucuresti, 2000, 415 p.

11. Hotărârea Guvernului nr. 188 / 2002

12.NORME TEHNICE din 28 februarie 2002 privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti.

13.www.messer.ro/epurare

14.www.digitech-srl.ro

15.www.icpe-bn.ro