Caracteristicile contemporane ale dezvoltării și agresivitatea asupra mediului

ARGUMENT

Odată cu dezvoltarea societății umane a devenit evident faptul că activitatea umană influențează mediul și este la rândul său influențată de către acesta. Trecând prin diverse stadii de organizare, protecția calității mediului și mai nou abordarea integrată de management a mediului a devenit o necesitate vitală în scopul asigurării prosperității societății și dezvoltării durabile. Managementul mediului a devenit un capitol esențial pentru orice tip de dezvoltare indiferent de scala la care se pot manifesta impactele de mediu. În scopul asigurării unei conduceri eficiente a tuturor activităților sociale, chiar dacă uneori aspectele de mediu par a cădea pe un plan secundar s-a impus necesitatea unui sistem de supraveghere și evaluare continuă a calității mediului sub forma de sistem de monitoring de mediu.

Monitoringul integrat vizează obținerea unor imagini reale, de ansamblu, asupra stadiului calității mediului la un moment dat, precum și tendința de evoluție pe cele două componente de bază - mediul biotic și mediul abiotic - în interconexiunea lor. Complexitatea interacțiunilor dintre factorii biotici și abiotici la care se adaugă aspectele specifice de complexitate a societății umane, necesită instrumente, metode și tehnici care să genereze un volum suficient de date utilizabile pentru cele trei tipuri de bază de activități în cadrul monitoringului mediului. Prima activitate implică măsurători și observații direcționate spre asigurarea unei descrieri corecte a mediului și a schimbărilor la care acesta poate fi supus. A doua activitate este reprezentată de evaluarea datelor de mediu pentru determinarea unor posibile direcții de evoluții și dezvoltarea unui sistem de avertizare timpurie bazat pe criterii prestabilite dar aflate într-o continuă evoluție odată cu dezvoltarea cunoștințelor științifice. Această activitate include funcții cum ar fi predicția consecințelor asupra mediului, descrieri ale bugetelor de contaminanți și analiza ecosistemelor, determinarea valorilor prag pentru poluanți specifici și formularea de recomandări de acțiune. Cea de-a treia activitate în cadrul sistemului total este de prefigurare a acțiunilor pentru evitarea deteriorării mediului în contextul general de asigurare a celei mai bune variante de management a mediului. Monitoringul furnizează nu numai baza pentru formularea politicilor de mediu dar permite de asemenea și evaluarea eficienței acestor politici.

Complexitatea acestor cerințe de bază necesită pe de o parte eforturi financiare remarcabile pe de altă parte cunoștințe din domenii științifice foarte diferite aflate într-o continuă dezvoltare. Obținerea și agregarea datelor de mediu în vederea furnizării unei imagini cu suficiente detalii asupra stării mediului și a evoluțiilor presiunilor la care acesta este supus necesită un întreg arsenal metodologic de la investigații inovatoare până la operațiuni de rutină repetitive ce furnizează date din domeniul economic, social sau indicatori de mediu consacrați. Agregarea eficientă a acestor date pentru îndeplinirea obiectivelor de monitoring are însă întotdeauna un caracter de noutate datorat dacă nu tehnicilor inovatoare utilizate măcar unicității relațiilor de mediu caracteristice în diverse zone, la diferite scale de timp și spațiu.

CAPITOLUL I

1. CONCEPTUL DE MONITORING AL MEDIULUI

1.1. Definirea conceptului de monitoring

Conceptul de monitoring derivă din verbul “to monitor” ce își are originea din verbul latinesc moneo care înseamnă a atenționa, a reaminti sau a recomanda. Inițial, „monitor” desemna un individ cu atribuții de supraveghere.

Noțiunea de "monitoring" a devenit un termen foarte general ce este aplicat aproape nediscriminatoriu pentru a denumi o mare diversitate de activități. Elementul care face distincția dintre aceste tipuri diferite de activități de măsurare este acela că monitoringul are ca obiectiv obținerea de date care să poată fi comparate cu un standard explicit. Printre acestea sunt incluse:

- încercarea de a descrie condițiile dominante ale mediului

- apariția, distribuția și intensitatea poluării

- starea biocenozelor sau a populațiilor unor specii

- simpla descriere a unor regiuni (Ciolpan, 2006).

Pe filieră tehnică și din limba franceză noțiunile adiacente de„monitoring”, „monitorizare” și-au consolidat sensurile referitoare la activitatea de supraveghere.

Putem spune că în ce privește aspectul referitor la mediu, în limba română această familie de cuvinte este folosită să desemneze totalitatea activităților care au loc în legătură cu informația de mediu, de la producerea ei până la utilizare.

În limba română, termenul “monitorizare” este utilizat relativ recent, și, într-o accepțiune mai largă reprezintă supravegherea evoluției în timp a unui sistem natural sau artificial prin determinarea, evaluarea sau avertizarea asupra depășirii unor valori limită a unor indicatori sau parametri importanți ai sistemului. În urma acestui proces se poate uneori obține un diagnostic al stării curente și eventual elaborarea unor prognoze.

Se cunosc o serie de sintagme echivalente ale acestui concept, respectiv: monitorizarea mediului, monitoring al mediului, monitorizarea poluării mediului.

Pentru termenul “monitoring” (controlul calității mediului) există două sensuri: unul ecologic și unul tehnologic.

În sens ecologic, monitoring-ul ecologic reprezintă sistemul de supraveghere sistematică și continuă a stării mediului și a componentelor sale sub influența factorilor naturali și antropici.

În sens tehnologic, monitoring-ul integrat reprezintă un sistem complet de achiziție a datelor privind calitatea mediului, obținut pe baza unor măsurători sistematice, de lungă durată, la un ansamblu de parametrii și indicatori, cu acoperire spațială și temporală care pot să asigure posibilitatea controlului poluării.

Pe măsură ce tehnologiile de achiziție a datelor de mediu au fost perfecționate, iar în urma studiilor de mediu la diverse scale au fost îmbunătățite mecanismele de percepere a funcționalității mediului cu identificarea factorilor care influențează diferite procese și fenomene, respectiv a conexiunilor dintre diverși indicatori explicate științific, se constată încă o dată o integrare a celor două subramuri. Doar printr-o solidă cunoaștere științifică alimentată și cu datele generate de sistemele de monitoring de rutină implementate în țările dezvoltate se pot face progrese în evaluarea stării calității mediului și predicția direcției de evoluție a acestuia.

În România s-a acceptat și este consacrată sintagma monitoring integrat, dar se folosește și formula monitoring ecologic/integrat.

În contextul analizei ecosistemelor naturale monitoringul semnifică înregistrarea condițiilor ambientale și implică acțiuni ce vizează atenționarea (alarmarea) autorităților responsabile cu managementul acestora, ca răspuns la modificările semnalate.

Întrucât "monitoringul" este un proces - nu un rezultat - o cale spre atingerea unui scop și nu un scop în sine, nu trebuie să fim surprinși de această multitudine de probleme.