Situațiile financiare anuale

Argument

Profesioniștii contabili utilizează numeroase tehnici și metode cu rolul de da prezenta cat mai multe informatii despre situatia economica a unei entitatii in vederea orientarii decidentilor spre luarea deciziilor cat mai corecte si cu cat mai putine riscuri. Cercetarea în depistarea riscurilor, a cauzelor de atenuarea lor, cunoaște o largă dezvoltare în special în ultima perioadă când criza economica s-a acutizat.

Criza economico - financiară este o situație negativă, ea a apărut în viața economico - financiară a unei firme, a unui stat sau întregului sistem economic mondial, ca urmare a apariției unor manifestări, măsuri sau reforme financiare și economice, care afectează valorile fundamentale ale dezvoltării economico-sociale.

Performanța firmelor este fundamentată pe înțelegerea și susținerea durabilității unei entități economice si este reflectata in informatiile contabile transmise de specialisti.

Obiectivul principal al contabilității îl reprezintă furnizarea de informații care să asigure o imagine fidelă, clară și completă asupra patrimoniului, poziției financiare și rezultatelor obținute de către entitate, tuturor celor interesați, asigurând „transparența” informației contabile. Acest obiectiv poate fi îndeplinit prin întocmirea periodică a unor documente de sinteză și raportare contabilă, care pe parcursul timpului au purtat diverse denumiri, precum: bilanț contabil, situații financiare anuale sau conturi anuale. Pornind de la acest considerent, în prezenta lucrare ne-am propus să abordăm din punct de vedere teoretic importanța, rolul și principiile situațiilor financiare anuale în contextul noilor reglementări contabile conforme cu Directivele Europene.

Scopul situațiilor financiare este acela de a oferi o imagine fidelă a poziției financiare și performanței persoanei juridice pentru respectivul exercițiu financiar.

Situațiile financiare anuale trebuie să respecte prevederile Legii contabilității nr. 82/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale reglementărilor contabile armonizate cu directivele europene. Atunci când aplicarea reglementărilor contabile armonizate cu directivele europene nu este suficientă pentru a oferi o imagine fidelă, tratamentele contabile aplicate trebuie să fie însoțite de prezentarea, în notele explicative, a unor informații suplimentare care să fie relevante și credibile pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor.

Întreprinderi din întreaga lume întocmesc situații financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor externi. Obiectivul situațiilor financiare este de a furniza informații despre poziția financiară a întreprinderii, rezultatele (performanța) și modificările poziției financiare ale întreprinderii (fluxurile de numerar). Toate aceste informații satisfac necesitățile comune ale majorității utilizatorilor, lăsând în afară o serie de necesități informaționale nefinanciare și predictive. Deciziile economice, care sunt luate de utilizatorii situațiilor financiare, necesită evaluarea capacității unei entități de a genera numerar sau echivalente de numerar, precum și a perioadei și siguranței generării lor. Utilizatorii sunt mai în măsură să evalueze această capacitate de a genera numerar sau echivalente de numerar dacă le sunt oferite informații concentrate asupra poziției financiare, performanței și modificărilor poziției financiare a unei entități. Informațiile privind poziția financiară sunt oferite, în primul rând, de bilanț, cele privind rezultatul, prin contul de profit și pierdere, iar informațiile privind modificările poziției financiare prin intermediul unor situații distincte.

Părțile componente ale situațiilor financiare se corelează, deoarece ele reflectă diferite aspecte ale acelorași tranzacții sau ale acelorași evenimente. Deși fiecare situație oferă informații diferite, este probabil ca niciuna să nu servească unui singur scop sau să ofere toate informațiile impuse de necesitățile specifice ale utilizatorilor. De exemplu, contul de profit și pierdere oferă o imagine incompletă a performanței, dacă nu este folosit împreună cu bilanțul și situația modificărilor poziției financiare.

I. Situațiile financiare - produs final al contabilității financiare

1.1. Noțiunea de contabilitate

În mediul economic actual în care riscul și incertitudinea sunt întâlnite la tot pasul în diferite grade de suportabilitate, cu certitudine trebuie să i se acorde o mare importanță situațiilor contabille. Contabilitatea ca formă principală a evidențelor economice are sarcini și funcții specifice.

Contabilitatea înregistrează, urmarește și controlează numai în baza documentelor, fenomenele și procesele economice exprimate valoric. Prin metodologii și tehnici particulare contabilitatea reflectă în mod cronologic, sistematic și controlează existența și mișcările mijloacelor bănești, creditele bancare, debitorii, activele curente și imobilizările, capitalul propriu și împrumutat, veniturile și cheltuielile, profitul sau pierderea pentru un exercițiu financiar.

Contabilitatea se deosebește prin celelalte științe prin următoarele particularități:

- înregistrează numai operații economice efectuate;

- operațiile se înregistrează numai pe baza de documente;

- folosesește în special etaonul bănesc;

- are un obiect propriu de cercetare;

- foloseste metode proprii de cercetare.

Contabilitatea are rolul de a informa investitorii, obligatarii, creditorii, partenerii de afaceri inclusiv pe salariații firmei, instituțiile statului și publicul larg despre performanțele firmei, dar totodată face parte din sistemul de control al activității. Pe baza datelor din contabilitate managerii, investitorii iau decizii privind activitatea viitoare. Informațiile contabile se clasifică în două categorii: respectiv informațiile contabile financiare și informații contabile de gestiune, sau analitică. Informațiile contabile au caracter cantitativ căt și calitativ.

Mijlocul prin care sunt informați partenerii de situația unei firme sunt situațiile financiare. Ca instrument al conducerii, contabilitatea asigură informațiile specifice necesare fundamentării deciziilor economico - financiare ale întreprinderii raportoare și utilizatorilor externi.

Pornind de la faptul că necesitățile de informații contabile ale întreprinderilor raportoare sunt diferite față de cele ale utilizatorilor externi, că nu toate informațiile contabile pot fi făcute publice, că raportarea informațiilor necesare utilizatorilor externi trebuie făcută într-un timp relativ scurt de la încheierea exercițiului financiar, în majoritatea țărilor lumii s-a adoptat conceptul dualist de organizare a contabilității. Potrivit acestuia informațiile contabile sunt separate de către producătorii de informații în două categorii: una care redă imaginea întreprinderii în exterior, denumită contabilitate financiară, și alta care descrie procesele interne ale întreprinderii, denumită contabilitate de gestiune.

Contabilitatea financiară asigură, deci, informațiile necesare utilizatorilor externi prin intermediul situațiilor financiare anuale. Fiind destinate tuturor utilizatorilor, informațiile cuprinse în situațiile financiare anuale trebuie să aibă un conținut comun și o formă unitară de raportare. De aceea, situațiile financiare anuale fac obiect al normalizării contabile atât la nivel național cât și internațional.

Contabilitatea de gestiune asigură informațiile specifice (privind: cheltuielile, veniturile și rezultatele analitice pe produse, lucrări și servicii, pe activități sau structuri organizatorice, întocmirea și execuția bugetelor interne de venituri și de cheltuieli), destinate exclusiv conducerii întreprinderii raportoare, fără ca acestea să facă obiect al normalizării contabile. Pentru necesitățile manageriale sunt folosite însă și informațiile produse prin contabilitatea financiară pentru gestiunea curentă a activelor și datoriilor (stocurilor, clienților, furnizorilor, trezoreriei etc.) și pentru fundamentarea deciziilor de investiție și de finanțare.

Deci, întreprinderile raportoare, producătoare de informații contabile utilizează atât informațiile contabilității de gestiune cât și informațiile curente și cele de sinteză ale contabilității financiare.

Informațiile curente sunt cele care rezultă din înregistrarea în conturi, în cursul exercițiului financiar, a operațiilor economico - financiare și din diferite situații întocmite de către întreprinderi pentru necesități proprii pe baza datelor din conturi.

Informațiile de sinteză sunt denumite și informații periodice. Ele rezultă din situațiile financiare întocmite pe baza datelor din conturi fie la anumite intervale de timp ale exercițiului financiar (trimestrial sau semestrial) pentru necesități proprii sau și pentru raportare atunci când ele sunt decise prin reglementări contabile*), fie anual, la încheierea exercițiului financiar, pentru necesități proprii și pentru raportare pentru necesitățile utilizatorilor externi.

Rezultă că întregul flux de înregistrare și prelucrare în contabilitatea financiară a datelor contabile este subordonat obținerii și raportării informațiilor prin situațiile financiare.

Utilizatorii externi, în majoritatea lor, se bazează și folosesc situațiile financiare anuale ca principala sursă de informații pentru necesitățile proprii. De aceea situațiile financiare trebuie întocmite și prezentate astfel încât să răspundă cerințelor lor.

- CAMERA AUDITORILOR, Revista AUDIT FINANCIAR nr. 9/2009;

- Dochia Aurelian, Fragmente de criză, Editura Expert, București, 2010;

- Dragomir Voicu-Dan, Sustainability reporting a case for accountability, Editura ASE , București, 2012;

- Fusalba Thierry-traducere Dan Vasile, Managementul crizei, Cum să planificăm și să punem în practică o strategie de iesire din criză, Editura C.H. Beck , București, 2012;

- Paliu-Popa, L. Contabilitate financiară armonizată, vol. II, Editura Spirit Românesc, Craiova, 2003;

- Pântea, P., Bodea, G. Contabilitatea financiară românească conformă cu Directivele Europene, Editura Intelcredo, Deva, 2006;

- Stanef Mihaela Roberta, Agricultura Romaniei în fața exigențelor Uniunii Europene, Editura ASE, București, 2010;

- Stoian Flavia, Morariu Ana, Audit financiar, Editura ASE, București, 2010;

- Stoina Cristian Nicolae, Risc și incertitudine în investiții, Editura Teora, București, 2008;

- Legea contabilității nr. 82/1991 revizuită și actualizată;

- OMFP nr. 1802/2014.