Contabilitatea imobilizărilor necorporale

ARGUMENT

În activitatea agenților economici, imobilizările denumite și active imobilizate, ocupă un loc deosebit de important, constituind baza și mijloacele de acțiune ale întreprinderii, suportul tehnico-material și financiar, care susțin activitatea, în mod durabil, pe o perioadă mai mare de un an, nefiind destinate comercializării. Legătura puternică existentă între imobilizările necorporale și capitalul intelectual determină creșterea competitivității și eficientizarea tehnologiilor, contribuind la dezvoltarea implementării procesului de dezvoltare sustenabilă.

Problematica recunoașterii activelor necorporale (inițială, pe parcurs și ulterioară), continuă să creeze controverse, mai ales datorită faptului că, într-o societate aflată într-o continuă schimbare, previzionarea beneficiilor viitoare generate de investiții depinde mai puțin de natura lor materială sau imaterială și mai mult de caracteristicile pieței (gradul de concurență și rapiditatea schimbărilor tehnologice) în interiorul căreia operează. Comparativ cu activele corporale (terenuri, clădiri sau echipamente), beneficiile economice viitoare pe care imobilizările necorporale le pot genera sunt mult mai dificil de identificat.

Orice activ necorporal trebuie măsurat în funcție de capacitatea sa de a contribui la creșterea veniturilor sau la reducerea costurilor, piața rămânând cea care va determina cel mai bine valoarea acestor elemente (indiferent care sunt indicatorii implicați).

Imobilizările necorporale reprezintă o componentă importantă a activului patrimonial și constituie baza tehnico - materială și financiară a activității agentului economic. Prezintă următoarele caracteristici.

- Sunt destinate să servească o perioadă îndelungată, mai mare de un an, în activitatea unității.

- Își păstrează valoarea de intrare în patrimoniu pe toată durata de folosire.

- Nu se consumă la prima utilizare, ele participă la mai multe cicluri de utilizare.

- Valoarea lor se recuperează în mod treptat, pe calea amortizării prin includerea unor cote de amortizare în costul activității la care participă.

CAP 1. DELIMINĂRI PRIVIND CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE

1.1 Definirea imobilizărilor necorporale

Confrom IAS 38, o imobilizare necorporală este un activ nemonetar identificat, fară substanță fizică, deținut în vederea utilizării sale pentru producerea sau furnizarea de bunuri sau de servicii, pentru o locație la terți sau în alte scopruri administrative.

Este frecvent ca o întreprindere să cheltuiască resurse sau să-și asume datorii pentru achiziționarea, dezvoltarea, menținerea sau ameliorarea resurselor necorporale precum cunoștințele științifice sau tehnice, conceperea și punerea în aplicare de noi procedee sau sisteme, licențele, proprietatea intelectuală, cunoașterea pieței și mărcile comerciale (inclusiv numele de mărci și titlurile de publicare.). Exemple curente de lemente necorporale ce intră în aceste rubrici generale sunt produsele program, brevetele, dreputurile de serviciu ale împrumuturilor ipotecate acordate, licențele de pescuit, cotele de import, scutiri, relații cu clienții sau frunizori, fidelitatea clienților, părțile de piață și drepturile de distribuire.

Caracterul indentificabil al unei imobilizări necorporale

Definiția unei imobilizări necorporale impune ca această imobilizare să fie identificabilă, pentru a o distinge cu claritate de goodwill. Goodwill-ul ce rezultă dintr-o grupare de întreprinderi ce constituie o achiziție repezintă o plată efectuată de cumpărător, în așteptarea avantajelor economice viitoare. Aceste avantaje economice viitoare pot să rezulte din sinergia între activele identificabile achiziționate sau din activele care, luate izolat, nu îndeplinesc condițiile cerute pentru o contabilitate în situațiile financiare, dar pentru care cumpărătorul este dispus să efectueze o plată, cu ocazia achiziției.

O imobilizare necorporală poate să fie distinsă în mod clar de goodwill, dacă ea este separabilă. O imobilizare este separabilă, dacă întreprinderea poate să închirieze, să vândă, să schimbe sau să distribuie avantajele economice viitoare specifice, atribuibile activului, fără să se separe, de asemenea, de avantaje economice viitoare ce rezultă din alte active utilizate în aceeași activitate generatoare de venituri.

Caracterul separabil nu este o condiție necesară a caracterului identificabil, în măsura în care întreprinderea poate ea însăși să identifice un activ, într-un alt mod. Dacă, de exemplu, o imobilizare necorporală este achiziționată cu un grup de active, tranzacția poate să implice transferul de drepturi ce permit unei întreprinderi să identifice imobilizarea necorporală. De asemenea, dacă un proiect intern vizează crearea de drepturi pentru întreprindere, natura acestor drepturi poate s-o ajute sî identifice o imobilizare necorporală derivată de aici, generată în interiorul unității. În plus, chiar dacă un activ nu generează avantaje viitoare, decât dacă el este utilizat în mod conjunctiv cu alte active, acesta este identificabil în măsura în care întreprinderea poate sî identifice avantajele economice viitoare ce decurg din activ.

1) Gheorghe Lepădatu - Contabilitatea financiară

2) Niculea Feleagă - Contabilitatea financiară

3) Mihai Ristea - Contabilitatea aprofundată

4) Mihai Ristea, Corina Graziella Dumitru, Corina Ioanăș, Alina Irimescu - Contabilitatea societăților comerciale