Distribuția mărfurilor

ARGUMENT

Tema proiectului intitulată”Distribuția mărfurilor”elaborată sub coordonarea Doamnei profesoare, Frățilă Elisabeta,vizează o problemă de actualitate la nivel național , abordând sfera distribuției mărfurilor în contextul dezvoltării economice ,globalizării fenomenelor și proceselor de pe piața .

Am structurat tema în cinci capitole pornind de la aspectele generale specifice ,analizănd problemele domeniului abordat la nivel național ,urmărind sa îmbin preocupările domeniul distribuției mărfurilor,astfel încât să cuprind un cadru general al necesității distribuției mărfurilor.

"Firmele au nevoie de noi concepte referitoare la modul în care trebuie să-și organizeze activitatea, în general, și cea de marketing, în special, pentru a se putea adapta cu succes la schimbările semnificative care au avut loc în ultimii ani în mediul de afaceri."spune Ph. Kotler .

Problematica distribuției mărfurilor, prin complexitatea sa, trebuie abordată într-un context mai larg, pentru a putea evidenția consistența și perspectivele unui asemenea sector, luându-se în considerare, pe de o parte, diversitatea formelor sale comerț cu amănuntul, comerț cu ridicata, comerț mijlociu etc. iar, pe de altă parte, necesitatea unei evaluări corecte a rolului său atât în ceea ce privește dezvoltarea producției, cât șiîn promovarea și modernizarea consumului, astfel încât să poată fi apropiată de toate celelalte forme și sectoare ale pieței . Într-o asemenea accepțiune, este necesar a se porni de la schimbul de mărfuri și rolul acestuia în evoluția economică a fiecărui stat sau comunitate.

Organizarea schimburilor de mărfuri, în realizarea cărora este antrenat comerțul,constituie unul dintre actele fundamentale ale societății. Acest act care antrenează întreaga structură socială, prin acțiuni mai mult sau mai puțin spontane, definește, defapt, locul economiei în ansamblul vieții sociale, specializarea tot mai puternică șidelimitarea din ce în ce mai riguroasă a domeniilor de acțiune atât în cadrul frontierelor naționale, cât si pe scară mondială.

Multitudinea de întreprinzători particulari sau colectivi, ce produc sau comercializează produse, creșterea numărului de consumatori sau a întreprinderilor utilizatoare ce au nevoie de produse, apariția cumpărătorilor reprezentanți, precum și a diferitelor categorii de intermediari au generat, în timp, apariția unui cadru propice desfășurării si derulării schimburilor respective. Un asemenea cadru este reprezentat de piață, care apare ca un ansamblu de medii de comunicații prin care vânzătorii se informează unilateral asupra a ceea ce se oferă, a ceea ce au nevoie, asupra prețurilor pe care le cer și pe care le propun, în scopul încheierii tranzacțiilor.

În economia modernă, caracterizată printr-o complexitate deosebită, cazurile când un producător poate să-și vândă direct mărfurile realizate sunt mai rare.Fabricantul lumii moderne are posibilitatea de a apela la o serie de intermediari ce îndeplinesc în cadrul pieței diverse funcții, alcătuind anumite circuite comerciale sau intrând ca elemente componente ale lanțului logistic specific fiecărui produs destinat pieței. Căutând să vină în sprijinul tuturor participanților la realizarea fluxului produselor(producător- comerț cu ridicata- comerț cu amănuntul- consumator) lucrarea de față încearcă să lămurească o serie de probleme legate de distribuție, abordate din punct de vedere comercial.

CAPITOLUL 1

DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR

1.1. Conținutul,rolul și funcțiile distribuției mărurilor.

Economia de piață, reprezintă acel tip de economie în care piața și concurența hotărăsc ce bunuri și servicii se produc, în care raportul dintre cerere și ofertă determină principiile de prioritate în producerea bunurilor și serviciilor și în care, în genere, piața, cu legitățile ei, joacă rolul decisiv în reglarea întregii activități economice din societate. Se consideră deci că esențialul în definirea economiei de piață este dacă piața, schimbul, în general, stau la temelia organizării economice a unei țări. În spiritul la acestor noi interpretări, activitatea comercială desemnată, într-o economie de piață, prin „distribuție și vânzare", constituie o verigă importantă în viața economică, pentru că ea leagă producția cu consumul.

Cu alte cuvinte, distribuția leagă, în spațiu și în timp, producătorii și consumatorii.Totodată, abordând activitatea fiecărei întreprinderi producătoare într-o optică nouă, prin prisma economiei de piață, distribuția mărfurilor apare ca o funcție care asigură drumul optim al produselor întreprinderii spre locurile unde ele întâlnesc cererea.

1.1.1. Conținutul distribuției mărfurilor

Definiția conceptuală a distribuției mărfurilor trebuie făcută din două puncte de vedere

- al economiei de ansamblu, pe de o parte,

- al întreprinderii, pe de altă parte. -

Distribuția mărfurilor privită din punct de vedere macroeconomic, se bazează pe sistemul de relații între cele trei domenii importante care structurează piața:

- producția, respectiv realizarea de bunuri;

- consumul de bunuri pentru satisfacerea nemijlocită a nevoilor utilizatorului final;

- distribuția, respectiv transmiterea de bunuri, prin tranzacții comerciale, de la producător la consumator.

Deci în această nouă optică noțiunea de distribuție cuprinde toate activitățile care permit trecerea unor bunuri materiale și imateriale de la un agent economic producător, la alți agenți economici utilizatori sau la consumatorul final.

Abordarea conceptuală, care definește distribuția în relație cu ansamblul economic în care se integrează, scoate în evidență rolul pe care distribuția îl are și anume:

- de a regulariza mișcarea bunurilor și serviciilor între producție și consum, amortizând, atunci când apar, efectele negative ale fenomenelor conjuncturale ale pieței;

- de a informa producătorul asupra nevoilor și dorințelor clientelei;

- de a satisface clientela, furnizându-i un anumit număr de servicii.

Prin urmare, distribuția mărfurilor reprezintă unduly curent:

Fig. 1.Distribuția mărfurilor.

curentul 1 (producător spre consumator) reprezintă serviciile prestate de distribuție pentru a pune bunurile și serviciile fa dispoziția utilizatorului final;

curentul 2 (consumator spre producător) este un curent psihologic care transmite dorințele, nevoile consumatorului și, câteodată, insatisfacțiiie acestuia.

1. A.L.Ristea, Distribuția mărfurilor, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1996.

2. C. Florescu, Marketing, Ed. Marketer, București, 2000.

3. D.Patriche, Economie comercială, Ed. Institul național “Virgil Madgearu”, București, 2005.

4. E. Maxim & T. Gherasim, Marketing, Ed. Economică, București, 2000.

5. G.Valeanu, Economia și managementul comerțului, Ed. Junimea, Iași, 2005.

6. G.Medihan, Marketing - Concepte, metode, tehnici și strategii, Editura Gama, Iași, 1997.

7. I.Patriche, Canale de ditribuție și logistică,Ed. Universitară, București,2006.

8. M.Diaconescu, Marketing,Ed.Universitară,București,2005.

9. Ph. Kotler, Principiile Marketingului, Ed. Teora, București, 1998.

10. R.Chevalier,Cine va înghiți și pe cine în cadrul distribuției în Europa ?, Comunicare la Congresul Internațional al Asociației Internaționale a Distribuției , Viena, 1996 ,Redat după lucrarea “Distribuția în Europa”, Ed. CRCE-CRD, București, 1997.

11. R.Garosci, La ce se pot aștepta firmele de distribuție de la noile evoluții în politica comercială a UE, Comunicare la Congresul Internațional al Asociațieii Internaționale a Distribuției Viena, 1996 (Redat după lucrarea “Distribuția în Europa”, Ed. CRCE-CRD, București, 1997.

12. www.ase.ro

13. www.qreferat.com