Plantarea pomilor fructiferi altoiți

ARGUMENT

Mi- am ales această temă deoarece doresc să aflu mai multe informații despre plantarea pomilor fructiferi.

Plantarea pomilor este una din lucrările principale de care depinde prinderea și dezvoltarea lor mai târziu.

Proiectul meu este structurat astfel :

Capitolul I - Înființarea culturilor pomicole

Capitolul II - Metode de înfinființare a culturilor pomicole

- Plantarea manuală a pomilor altoiți

- Operațiile de plantare manuală

Concluzii: Alegerea distanțelor de plantare

Norme de sănătate și securitate în muncă specifice lucrărilor de înființare a culturilor pomicole

CAPITOLUL I

Înființarea culturilor pomicole

Epoca de plantare . Este bine ca pomii să se planteze din toamnă, în perioada care începe după căderea frunzelor (după 20 octombrie) și până la venirea înghețului.

Pomi se mai pot planta și în anumte fereste ale iernii cu condiția că temperaturile în timpul plantarii să nu scadă sub 0 grade C

In primăvară pomi pot fi plantați pana la pornirea în vegetație iar prinderea la plantare se asigură prin udari repetate încaz de secetă.

Plantarea din toamnă asigură un procent mai mare de prindere deoarece după plantare, rănile de pe rădăcini se vindeca și chiar apar noi perișori absorbanți.

Acești pomi pornesc în vegetație mai devreme cu 15-20 de zile decat cei plantați primavara și au creșteri mai mari în cursul vegetației.

Executarea gropilor se fac diferit în funcție de livadă și lucrările anterioare de pregatire.Pentru livezile intensive și superintensive care se înființează în terenuri desfundate,pe întrega suprafață gropile se sapa în ziua plantatului și de dimensiune care să permită amplasarea rădăcinilor pomilor la adâncimea și în poziție normală de crește. In mod obișnuit se folosesc gropi de 40x40 cm în care rădăcinile pomilor sub formă de verigi au suficient spațiu .Săpatul gropilor se face mecanizat cu burghie manual.Pe parcele mici ,unde desfundatul mecanic nu este posibil,se sapă gropile de dimensiuni mari cu scopul de a mobiliza terenul la adâncime mare în jurul pomilor .Gropile mari de 1/1/0,8m sau 0.8/0,8/0,6m se umplu cu pămant mărunțit și reavăn provenit de deasupra gropii ,se tasează ușor și la momentul plantării. Această lucrare se face de regulă cu 2-3 săptămâni înainte de plantare .Dacă îngrășămintele organice sunt bine putrezite se amestecă cu pământul scos din jumătatea inferioară a gropii și cu superfosfat și se folosește la acoperirea rădăcinilor, după ce s-a pus un strat de sol de cca 10-15 cm fără îngrășaământ. Dacă se folosește gunoi neputrezit se pune după ce rădăcinile au fost complet acoperite cu pământ ,de jur împrejurul pomului către marginile gropii.

Pregătirea materialului săditor. Înainte de plantare,rădăcinile pomilir se fasonează ,adică se înlătură prin tăiere cu foarfeca toate rădăcinile rupte sau zdrelite ,iar cele sanatoase se scurtează la lungime de 25-30 cm . Urmează mocirlirea care constă în introducerea rădăcinilor într-un amestec de pământ galben ,balegă proaspătă de vită și apă având consistența smântânii. Rădăcinile se introduc în mocirlă până la punctul de altoire după care pomii se repartizează la gropi pe măsura plantării,astfel încât mocirla să nu se usuce până ce pomul se plantează.

Plantarea propriu-zisă urmărește respectarea adâncimii de plantare și realizarea unui contract strâns între rădăcini și sol. În livadă pomul trebuie să aibă coletul sau punctul de altoire la nivelul solului . Pentru acesta ,în momentul plantării pomului ttrebuie așezat cu 3-4 cm mai sus. După așezarea rădăcinilor în poziție normală se trage pământ peste ele iar pentru a se realiza un contact strâns se calcă (presează) pământul bine. La plantare lucrează două persoane ,unul ține pomul cu mâna ,iar celălalt acoperă rădăcinile cu pământ. Cel care ține pomul îl scutură ușor pentru ca pământul să pătrundă printre rădăcini. Tot cel care ține pomul execută și tasarea soluluiprin calcarea cu pictorul încălțat, cu încălțăminte care are talpa moale (cizme de cauciuc). Dacă plantare se face într-o perioadă secetoasă ,după umplerea gropii se udă cu 2-3 găleți de apă.

După plantare ,în jurul pomului se face un mușuroi înalt de 30 cm cu scopulde a apăra rădăcinile împotriva înghețului.

Plantare arbuștilor fructifei și a Capșunului. Pentru înființarea plantăriilor de arbuști fructiferi se alege terenul care trebuie să fie ușor, turbos,luto-nisipos,pentru că rădăcinile acestor specii sunt mai fibroase și nu au o putere de pătrundere în sol ca a pomilor fructiferi. La arbuștii fructiferi care sunt înmulțiți vegetativi ( butășire,marcotaj,prin drajoni), plantatul se face mai adânc cu 5-6 cm față de zona rădăcinilor, cât a fost în pepinieri.

Terenul se fertilizează cu 50-60 t/ha gunoi de grajd și îngrășăminte chimicecomplexe(500-600 kg /ha). Terenul se desfundă 40-50 cm sau se ară adânc înorporând îngrășămintele și substanțele pentru dezinfecția solului. Se plantează în gropi sau pe brazde trase cu plugul la adâncimi care să permită introducerea rădăcinilor,plus 5-6 cm din tulpină. După plantare se bilonează rândurile acoperind plamte cu un strat de sol de 10-15 cm .

Plantarea stolonilor de căpșuni se face toamna până la 15 octombrie. În regiunile mai nordice cu toamne scurte,stolonii se plantează primăvara timpuriu. Ei se fasonează lasăndu-le 1-2 frunze iar rădăcinile se scurtează dacă depășește 20 cm lungime. Se mocirlesc și se plantează cu plantatorul , în rânduri distanțate la 70-80 cm și la distanțe de 25-30 cm pe rând.

1. Milițiu I - Horticultură și viticultură, manual pentru liceele agroindustriale clasa a-XI-a, Editura Ceres Craiova, 1989;

2. Scrioșteanu Costel- Agricultură, Manual pentru pregatirea practică-clasa a -IX-a, Editura Oscar Print, București, 2006;

3. Tița Iulia, Stan Mariana - Cultura plantelor horticole , manual pentru clasele a-XI-a și a-XII-a -editura GIMNASIUM

4. NSSM-pentru-cultura-mare-viticultură-pomicultură-legumicultura-plante-tehnice, MINISTERUL MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE nr. 49, din 1997