Înființarea culturii de floarea soarelui în condițiile pedoclimatice specifice fermei didactice

ARGUMENT

Agricultura reprezintă un domeniu de importanță majoră în cadrul economiei naționale, produsele agricole fiind căutate atât pe plan intern cât și pe plan extern. Aceasta impune formarea unei forțe de muncă calificată în acest domeniu.

Tehnologia agricolă a marcat în acest secol progrese remarcabile astfel ca aceasta ramură a devenit unul din principalele forțe ce a contribuit la propășirea societății umane.

Bazele teoretice care, în cunoașterea unei culturi, ocupă un volum important și care constituie elemente esențiale pentru susținerea tehnologiei de cultivare, fitotehnia si le asigură prin cercetări proprii, dar și prin valorificarea datelor din numeroase discipline fundamentale si cu ajutorul acestora.

În fond, recolta constituie rezultatul unui întreg proces biologic care se petrece în plantă, de o complexitate cu totul deosebită.

Planta de cultură trebuie bine cunoscută sub aspect sistematic, morfologic, anatomic, al reproducerii, trebuie cunoscute sub toate aspectele semințele, în general părțile care constituie produsul principal pentru care se cultivă.

Între plante și mediul înconjurător există o interacțiune permanentă. Particularitatea plantelor de a fi fixate cu rădăcinile în sol face ca acestea să fie sub influență nefavorabilă asupra plantelor, ceea ce duce la diminuarea cantitativă a producției plantelor sau la deprecierea calității produselor obținute.

Factorii de vegetație, care influențează calitatea și cantitatea producției plantelor sunt apa, aerul, căldura, lumina, hrana. Un rol important în realizarea acestor factori de vegetație îl are solul prin fertilitatea sa. Fiecare din acești factorilimitativi ai producției plantelor pot fi modificați de om, prin intervenția acestuia în culturile de plante.

Toate aceste intervenții pe care le face omul în cultură sau pe terenul care se va cultiva se efectuează în cadrul lucrărilor de îngrijire. Tot atât de importantă este și lucrarea de recoltare a plantelor precum și depozitarea acestora.

În cadrul stabilirii tehnologiei de cultivare a plantelor, fitotehnia face apel la numeroase discipline de tehnică generală,cum sunt: agrotehnica, agrochimia, irigarea culturilor, mecanizarea agriculturii ș.a.

Astfel, sunt luate în considerare: importanța economică a speciei; răspândire; sistematică; compoziția chimică si valoarea nutritivă a produsului principal și , după caz, și a produsului secundar; particularități morfologice și biologice; tehnologia de cultivare: rotația culturii; fertilizarea; lucrările solului, după cerințele speciilor; sămânța și semănatul; lucrări de îngrijire; recoltarea; randamente la hectar pe plan mondial și în țară.

În lucrarea de față am prezentat lucrările de înființare a culturii de floarea soarelui precum și influența verigilor tehnologice asupra obținerii unor producții de calitate.

IMPORTANȚA CULTURII DE FLOAREA SOARELUI

Floarea-soarelui este una dintre cele mai importante plante ule ioase cultivate pe glob (13% din producția mondială de ulei) și cea mai importantă plantă uleioasă pentru România. Uleiul extras din achenele de floarea-soarelui este semisicativ și se caracterizează prin culoare, gust și miros plăcute, conținut ridicat în. vitamine (A, D, E, K) și substanțe aromatice; în plus, uleiul de floarea-soarelui se conservă foarte bine pe o perioadă mai îndelungată.

Uleiul de floarea-soarelui este unul dintre cele mai echilibrate sub aspectul acizilor grași pe care îi conține. El este utilizabil atât „la rece“, cât și gătit și este bogat în acid linoleic — acid gras esențial pentru alimentația umană.

Uleiul se extrage ușor prin presare, randamentul normal la extrac ție fiind de circa 45%. La un hectar cultivat cu floarea-soarelui se pot obține, la nivelul producțiilor actuale, între 900 și 950 kg ulei, planta fiind, astfel, foarte economică; ca urmare, floarea-soarelui poate asigura necesitățile țării în ulei alimentar (și, parțial, chiar industrial), putându-se realiza anual și disponibilități pentru export.

In afară de folosirea directă în alimentație, uleiul de floarea-soare lui este întrebuințat în industria conservelor și a margarinei. Uleiul mai poate fi folosit pentru obținerea acidului oleic necesar în industria lânii, a săpunurilor, ca adjuvant în fabricarea pesticidelor, ca ulei fiert pen tru vopseluri.

Fosfatidele rezultate în timpul procesului de extragere a uleiului permit fabricarea pe scară largă a lecitinei, mult apreciată în indus tria alimentară; în panificație, la prepararea ciocolatei, a prăjiturilor, a mezelurilor.

Deși prețul său este destul de ridicat, prin comparație cu uleiul de soia, ceea ce ar limita utilizarea ca ulei industrial, proprietățile sale îl fac apt pentru o gamă largă de aplicații tehnologice (industriale). Ast fel, are un indice iodic moderat, conținut ridicat în acid linoleic și con centrare scăzută în acid linolenic, astfel că poate fi folosit pentru fabri carea de vopsele albe. Poate servi pentru producerea de laouri speciale, rășini și pentru numeroase utilizări în scopuri energetice.

Turtele de floarea-soarelui se situează printre cele mai valoroase, având în vedere: conținutul ridicat în substanțe proteice (45—55%) și bogăția acestora în metionină; prezența în cantitate mare a vitaminelor complexului B; floarea-soarelui conține mai multă riboflavină decât soia sau arahidele; are un mai bun echilibru fosfo-calcic, comparativ cu turtele de altă proveniență. Conținutul ridicat în celuloză limitează folo sirea lor la furajarea animalelor monogastrice; turtele provenite din semințe decorticate nu prezintă acest inconvenient.

Prin măcinarea miezurilor de floarea-soarelui se pot obține făină, concentrate și izolate proteice. încorporarea a 8—15%făină de floarea- soarelui în făina de grâu sporește densitatea aluatului și reduce volumul acestuia. în industria mezelurilor, concentratele de floarea-soarelui pot fi incluse în carne în proporție de până la 25%; acestea pot fi folosite și în industria laptelui.

Semințele de floarea-soarelui pot fi consumate direct (semințe pră jite), modalitate de consum mai larg răspândită în S.U.A., țările scan dinave, unele țări mediteraneene și din Europa de Est. Soiurile destinate acestui scop prezintă semințe mai sărace în grăsimi (în jur de 30%), coji mai groase și mai puțin aderente la miez; pe lângă aminoacizi esențiali, bine reprezentați (triptofan, izoleucină, lizină), floarea-soarelui ,,de ronțăitw conține mai mult fier, glucide, săruri minerale, vitamine (A, E, riboflavine și tiamine) și asigură în jur de 550 calorii/100 g semințe consumate.

1.Muntean L., Borcean I., Axinte M., Roman G. (1995) - Fitotehnie, Editura Ed. Didactică și Pedagogică, București

2. Petcu Gh., Elena Petcu (2008) - Ghid tehnologic pentru grâu, porumb, floarea-soarelui. Editura Domino.

3. Peștean I., Cătărău E., Carp M., Însurățelu A. (2004)- Cultura plantelor de câmp, manual pentru clasa aXIIa, Editura Pamfilius, Iași

4. Scrioșteanu C., Untărescu G. (2001) - Agropedologie, manual pentru clasa a XI a, Editura Gimnasium, Târgoviște