Depozitarea plantelor tuberculifere si radacinoase

Previzualizare atestat:

Extras din atestat:

Pastrarea tuberculilor

Anual, se pastreaza cantitati mari de tuberculi o parte ca material de plantare, alta parte pentru consum curent sau pentru industrializare. Pastrarea tuberculilor se poate realiza fara pierderi daca au o stare fitosanitara buna, recoltarea s-a facut la maturitatea deplina, pe vreme fara ploi si relativ calda, s-au indepartat impuritatile, iar eventualele rani s-au vindecat in totalitate. Totusi datorita continutului ridicat in apa, pierderile in timpul pastrarii sunt relativ mari, cele mai bune rezultate obtinandu-se in depozite frigorifice cu ventilatie mecanica, in conditii ideale pastrare pierderile au oscilat intre 4,53 si 8,23%, in functie de soi si pentru o perioada de 6 luni (MURESAN, 1978).

In tuberculii de cartof supusi procesului de pastrare au Ioc: respiratia, transpiratia si activitati microbiologice. Respiratia intensa duce la pierderea unei cantitati mari de materie organica din tuberculi si la cresterea sensibilitatii lor fata de microorganisme. Transpiratia puternica determina deshidratarea tuberculilor, scazand mult valoarea culinara. Procesele microbiologice se datoreaza bacteriilor si ciupercilor care produc diferite boli, cu pierderi insemnate, chiar alterare totala.

Factorii care influenteaza pastrarea tuberculilor sunt:

1) capacitatea de pastrare a soiului, in functie de repausul germinai, dar si de tehnologia de cultivare. Sunt mai rezistenti la pastrare tuberculii cu repaus germinai mai lung sau prelungit prin diferite procedee, precum si cei proveniti de pe soluri usoare, aerate, fertilizate echilibrat, din culturi tratate contra buruienilor, bolilor, daunatorilor, recoltati la maturitate deplina, pe vreme uscata, fara vatamari mecanice;

2) factorii de mediu din depozitele de pastrare: temperatura, umiditatea, aerul, lumina. Cand acesti factori nu sunt optimi, mai pot surveni: zbarcirea, inverzirea, incoltirea, brunificarea si innegrirea tuberculilor.

Temperatura ridicata intensifica respiratia, transpiratia, activitatea microorganismelor si scurteaza repausul germinai. Temperatura apropiata de 1?C duce la ,,indulcirea" tuberculilor, iar sub 0?C pana la -1?C, la inghetarea acestora.

La cartoful destinat consumului, conditiile optime de pastrare sunt: temperatura 3 - 8?C, umiditatea relativa a aerului 85 - 93%, intuneric si aeratie permanenta. La cartoful destinat plantarii, temperatura optima de pastrare este de l - 3?C (indulcirea nu diminueaza valoarea biologica a materialului de plantat). Tuberculii destinati pentru semipreparate industriale (cips, pommes frittes) se pastreaza la 8 - 12?C, prevenindu-se fenomenul de indulcire si deci, caramelizarea in timpul industrializarii, care ar denatura culoarea preparatelor. Pentru o astfel de pastrare sunt necesari inhibitori de crestere si o ventilatie corespunzatoare.

Umiditatea relativa a aerului in depozitele de pastrare trebuie sa fie redusa in faza de zvantare a tuberculilor (70 - 80%) si de vindecare a ranilor (78 -82%), dar mai ridicata in perioada pastrarii propriu-zise (85 - 93%).

Ventilatia. Aerul sa fie mai sarac in oxigen (11 - 13%) si mai bogat in bioxid de carbon (pana la 3%).

Pentru pastrarea tuberculilor, in tara noastra s-au construit depozite moderne in zonele cu suprafete mari de cartof si in cadrul fabricilor ce utilizeaza cartoful ca materie prima (fabrici de alcool, de amidon, cips, pommes frittes).

Pastrarea tuberculilor in silozuri de diferite tipuri, in santuri, in pivnite si bordeie este inca practicata de producatorii care nu dispun de depozite moderne de pastrare.

Depozitele permanente cu ventilatie mecanica sunt prevazute cu canale principale si secundare de aerisire, care sa asigure ventilarea sub presiune pentru un strat de tuberculi de 4 m (in unele tari de 5 - 6 m). Ventilarea se face cu aer mai rece cu 3?C (pentru situatiile cand temperatura in masa de tuberculi este pana la 7?C) si cu diferente de 4 - 6?C (in minus), cand temperatura din masa de tuberculi este mai ridicata, de obicei toamna la depozitare (ROMER, citat de ILEANA STOIANOVICI, 1973). Respectarea acestei conditii este necesara pentru a nu se produce condens la suprafata sau in masa tuberculilor, ori pe peretii si tavanul depozitului.

Depozitele speciale: macrosilozurile se construiesc la suprafata solului, avand capacitate mare (3.000 - 25.000 t), cu o buna izolatie termohidrica. In interior sunt compartimentate in celule mari (5.000 - 15.000 t) separate de o sala de conditionare a tuberculilor: microsilozurile sunt constructii mai simple, cu capacitate de 600 - l .000 t, strabatute de-a lungul lor de canale de ventilatie din gratare de lemn (forma de ,,V" intors). Umplerea silozului se face pana la inaltimea de circa 4 m, iar acoperirea se face cu baloturi de paie si folie de polietilena, (coama numai cu paie Ia inceput). Peste folie se aseaza alt rand de baloti sau un strat de paie ori coceni de porumb gros de 20 cm (inclusiv pe coama).

Macrosilozurile si microsilozurile sunt dotate cu masini si utilaje cum sunt: buncare mobile, benzi transportoare, transportoare elevatoare, lopeti mecanice, instalatii de conditionat cartof pe cale umeda sau uscata, electrostivuitoare, cantare automate etc. Pentru reducerea pierderilor se recomanda tratamente contra putregai uri lor uscate si pentru inhibarea incoltirii.

Tot dintre depozitele permanente fac parte pivnitele si bordeiele. Pivnitele sunt incaperi de dimensiuni variabile. Sunt construite in pamant, total sau partial, in functie de conditiile climatice din zona respectiva. Aerisirea se face prin cosuri de ventilatie, care, in timpul iernilor geroase se acopera cu paie sau cu alte materiale. Bordeiele sunt constructii mai simple, sapate in pamant, adanci de circa 2 m, late de 4 m si lungi de 5 -10 m.

Atat in pivnite, cat si in bordeie, tuberculii se controleaza periodic, pentru a preveni eventualele neajunsuri in pastrare. Umezirea tuberculilor din straturile superioare este un indiciu al unei temperaturi prea ridicate in stratul de la baza; picaturile de apa de pe pereti si tavan indica acelasi lucru, in ambele cazuri recomandandu-se aerisirea mai intensa, innegrirea miezului sau incoltirea tuberculilor sunt semne de temperatura prea ridicata, iar mirosul neplacut este un indiciu unor procese de putrezire sau de incingere datorate temperaturii si umiditatii aerului ridicate. Se depisteaza si se inlatura focarele de infectie si se face o aerisire intensa, (gustul dulceag al tuberculilor este un indiciu al temperaturilor scazute apropiate de 0?C, iar aspectul sticlos al acestora indica inghetarea lor. In ambele cazuri se inchid gurile de aerisire, pentru ridicarea treptata a temperaturii, fara a misca tuberculii din loc.

Pastrarea tuberculilor in adaposturi temporare, silozuri, transee, gropi. Silozurile sunt adaposturile cele mai frecvente in tara noastra, in care se asigura pastrarea in conditii corespunzatoare pentru toate categoriile de cartof. Silozurile se amplaseaza pe locuri mai inalte, cu apa freatica sub 150 cm, aproape de centrul gospodaresc pentru cartofii destinati consumului sau preincoltirii, iar cei destinati plantarilor obisnuite (neincoltiti in prealabil), cat mai aproape de terenul de cultura. Cartofii destinati prelucrarilor industriale se insilozeaza in apropierea drumurilor de acces spre fabrica sau chiar langa aceasta. Exista doua tipuri de silozuri: de suprafata si ingropate.

Silozurile de suprafata (fig. 1). Santul de aerisire este inlocuit printr-un jgheab din sipci in forma de ,,V" intors, cu deschiderea la baza de 50 cm, iar inaltimea de 30 cm. Jgheabul se prelungeste la unul din capetele silozului pana la iesirea din straturile de acoperire. Se aseaza mai intai un strat de paie uscate si curate, gros de 10 - 15 cm, peste care se pun apoi tuberculii, sub forma de prisma. Cand s-a obtinut inaltimea indicata silozul se acopera cu un strat de paie de 20 - 25 cm grosime, peste care se pune un strat subtire de pamant (10 cm), coama silozului lasandu-se acoperita numai cu paie. Cand temperatura in siloz atinge 2?C, iar temperatura de afara continua sa scada, peste stratul subtire de pamant se aseaza din nou un strat de paie de 40 - 50 cm si apoi un strat gros de pamant, care in final, ajunge la 40-50 (60).

Bibliografie:

1. Bilteanu Gh., Birnaure V., 1989 - Fitotehnie. Editura "Ceres", Bucuresti.

2. Bilteanu Gh., Al. Salontai, C. Vasilica, V. Birnaure, I. Borcean, 1991 - Fitotehnie. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

3. Bilteanu Gh., 1998. Fitotehnie, vol I - Cereale si leguminoase pentru boabe, Editia a doua. Editura Ceres, Bucuresti.

4. Bilteanu Gh., 2001. Fitotehnie, vol. 2 - Oleifere, textile, tuberculifere si radacinoase, tutun, hamei, medicinale

Download atestat

Primești atestatul în câteva minute,
cu sau fără cont

Alte informații:
Tipuri fișiere:
docx
Diacritice:
Da
Nota:
7/10 (1 voturi)
Anul redactarii:
2014
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
10 pagini
Imagini extrase:
10 imagini
Nr cuvinte:
2 936 cuvinte
Nr caractere:
15 498 caractere
Marime:
278.98 KB (arhivat)
Nivel studiu:
Liceu
Tip document:
Atestat
Materie:
Agricultura
Data publicare:
25.05.2020
Structură de fișiere:
  • Depozitarea plantelor tuberculifere si radacinoase.docx
Predat:
la liceu
Profesorului:
DINU CARMEN

Ai gasit ceva în neregulă cu acest document?

Te-ar putea interesa și:
PLANTE TUBERCULIFERE SI RIDICINOASE 7.1. CARTOFUL 7.1.1. Importanta. Biologie. Ecologie...
Radacina Radacina este un organ vegetativ cu rol de fixare a plantei si absorbtie a apei cu...
COROPISNITA - Gryllotalpa gryllotalpa Latr. (ORTHOPTERA, GRYLLOTALPIDAE) Este o specie polifaga...
TRANSFORMAREA, CIRCULATIA SI DEPUNEREA SUBSTANTELOR ORGANICE IN PLANTE In urma procesului de...
Floarea-soarelui, denumita in unele regiuni si rasarita, reprezinta una dintre cele mai...
Sus!