Argumentarea modernității din opera lui Lucian Blaga - Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Consider ca afirmatia lui Dumitru Micu despre modernismul blagian este adevarata.

Primul argument vizeaza relatia indisolubila intre Lucian Blaga si modernism. Modernismul se manifesta la sfarsitul secolului al XIX-lea si prima jumatate a secolului al XX-lea si include in sens larg toate acele miscari artistice care exprima o ruptura fata de traditie, negand epoca sau curentul care le-au precedat, simbolism, expresionism, avangardism. Atitudinea modernista este, prin definitie, anticlasica, antiacademica, anticonservatoare si impotriva traditiei.

In cultura romana, cel care a teoretizat modernismul, punandu-l la baza unui sistem, a fost Eugen Lovinescu, in studiul ,,Istoria civilizatiei romane moderne". Aplicarea teoriei modernismului in literatura e continuta in opera ,,Istoria literaturii romane contemporane". In esenta, elementele teoriei lovinesciene sunt: spiritul veacului, principiul sincronismului, principiul imitatiei, teoria mutatiei valorilor estetice. In ceea ce priveste mutatia valorilor estetice, pentru poezie este vorba despre evolutia de la epic la liric, reducerea la lirism, sensibilitate, nasterea unui nou limbaj poetic.

Toate aceste caracteristici sunt intalnite in lirica blagiana.

Al doilea argument are in vedere exprimarea metaforica a ideilor creatorului. Poezia ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" deschide volumul de debut al lui Blaga, ,,Poemele luminii" (1919).

Este o arta poetica pentru ca exprima metaforic ideile creatorului despre relatia cu universul si modul de a trai in si prin poezie. Nu este singura arta poetica a lui Blaga, el are multe meditatii pe tema rostului creatiei poetice: ,,Taina initiatului", ,,Noi, cantaretii leprosi", ,,Catre cititori", ,,Poetii" ec, dar este cea mai cunoscuta.

Poezia vorbeste despre cunoasterea lumii prin intermediul creatiei, idee conotata in simbolul luminii. Metafora din titlu, ,,corola de minuni a lumii" contureaza universul lumesc in care fiinta umana este inconjurata si solicitata de taina, metafora a misterului universal.

Creatia poetica devine o forma esentiala de cunoastere. Textul este organizat in jurul a doua opozitii: eu - altii, lumina mea - lumina altora. Acestea configureaza subiectul cunoscator intr-un mod personalizat in primul caz si echivoc, nedeterminat, in cazul al doilea. Opozitia dintre acesti termeni atrage atentia asupra sensului special pe care il acorda Blaga cunoasterii sale poetice. Poetul se confeseaza intr-un monolog liric in legatura cu trairile sale de creator (primele 6 versuri).