Rusia și războiul franco-prusac

Acest text pleaca de la premise alcatuita de Mike Wells cum ca decizia Rusiei in iulie 1870 a fost de o majora importanta pentru istoria Europei.

Se spune ca sunt anumite puncte cheie in istorie carora nu li se acorda atentia cuvenita. Unul dintre aceste puncte neglijate ar putea fi diplomatia rusa in timpul razboiului franco-prusac.

Profesorul Tim Blanning puncteaza bine importanta neinterventiei Rusiei in perioadele cheie din istoria germaniei. Daca Rusia ar fi intervenit in timpul razboaielor pe care Bismarck le-a purtat impotriva danemarcei si Austriei in 1864 si 1866, atunci rezultatele ar fi putut fi diferite.

In 1869 un razboi intre Franta si Prusia era foarte probabil, la fel si unirea Germaniei de Sud cu Confederatia Germana Nordica. Planurile militare prusace aveau in vedere un razboi scurt, dar Europa astepta unul lung avand in vedere partile implicate si faptul ca Franta era vazuta ca o putere militara majora.

Avand in vedere pozitia militara si georgrafica vulnerabila a Prusiei, aceasta se gandea la razboi doar avand in vedere posibilitatea ca marile puteri sa nu intervina de partea Frantei. Avand in vedere acestea, Prusia se asigura in prima faza de neutralitatea Italiei, Rusiei si Marii Britanii. Deci rolul Rusiei nu poate fi deloc ignorat: in eventualitatea unei confruntari de lunga durata Rusia devenea un jucator cheie. Bismarck a trebuit sa analizeze cu mare grija posibilele reactii ale marilor puteri europene in razboiul dintre Confederatia Germaniei de Nord si Franta, mai ales reactia Rusiei de a carei neutralitate permanenta nu era sigur.

Cea mai de temut alianta pentru prusia ar fi fost cea dintre Franta si Austria, despre care s-a vorbit mult, mai ales pentru ca Austria considera cauza Franceza si cauza lor si deci trebuia sa contribuie la succesul armatei franceze.

Bismarck, ca orice conducator, setemea de posibilitatea unui razboi pe doua fronturi. Pentru a preveni acestea, inca din 1868 a fost discutata evitarea unei aliante intre Austria si Franta de catre Rusia si Prusia. Astfel, in cazul unei asemenea aliante, guvernul rus a promis sa mute o armata de 100000 de oameni in Austria daca aceasta s-ar fi aliat frantei contra prusiei.

Cand Prusia si Franta se mobilizau la 15 iulie 1871, urmand furorile faimoasei telegrame de la Ems, Bismarck s-a reasigurat de intelegerea cu Rusia, care mai nou promitea 300000 de oameni si presiune asupra Danemarcei. Avand in vedere acestea, prusia a stiut foarte bine in ce se baga.

Trebuie mentionata importanta majora a deciziei ruse in legatura cu neutralitatea Austriei. Guvernul austriac stia de tratatul military dintre Prusia si Rusia si in urma unui Conciliu al Coroanei Austriece tinut la 18 iulie 1870 s-a hotarat neutralitatea Austriei. Astfel o victorie prusaca era mult mai probabila.

Efectele politicii ruse au fost uriase, acestia stiind sa profite de moment si de situatia nou create pentru a sterge clauzele nefavorabile ale tratatului de la Paris din 1856 privind intrarea si circulatia in Marea Neagra. Deci Rusia a castigat un avantaj considerabil in urma razboiului franco-prusac.

Efectele pe termen lung ale deciziilor luate in privinta razboiului tin de apropierea Germaniei cu Austria si de dezamagirea Rusiei in 1879 cand Germania nu i-a acordat sprijinul la Congresul de la Berlin. Avand in vedere acestea, Rusiei nu-I mai ramane decat sa se alieze pe viitor cu Franta.

Trebuie mentionat faptul ca Germania nu va ramane triumfatoare mereu, Rusia si franta introcandu-se impotriva sa in secolul XX, cand Germania va fi prinsa in situatia mult evitata in 1870, aceea de a lupta pe doua fronturi: pe de o parte cu Franta, iar pe cealalta parte cu Rusia.

In urma celor lecturate pot spune ca sunt de accord cu premise lui Mike Wells si cu faptul ca fiecare decizie in parte a avut urmari mai tarziu si a condus intr-o directie politica europeana a secolelor XIX-XX. Desi neimplicata direct in razboi, actiunea Rusiei a fost de o importanta majora.