1.GEOID SI CVASIGEOID
Geoidul este definit ca fiind suprafata medie a marilor si oceanelor aflate in stare
linistita prelungita pe sub continente.
Cvasigeoidul este o suprafata introdusa de Molodenski (1960) ca o solutie practica la
problemele ce trebuie rezolvate in geodezie. Cvasigeoidul este suprafata astfel construita
incat segmentul de normala la elipsoid sa fie egal cu anomalia altitudinii in orice punct in
care se cunoaste aceasta cantitate.
2. GRAVIMETRIA GEODEZICA
Gravimetria geodezica a aparut la jumatatea secolului XIX ca una din metodele noi
de determinare a formei si dimensiunilor Pamantului. Ulterior, pe masura dezvoltarii
ei, acestei noi stiinte i s-au gasit largi aplicatii in domeniul prelucrarii retelelor
geodezice. ?
??????Dupa intrarea in era satelitilor artificiali ai Pamantului, definitiei lui Helmert i s-a adaugat si atributul
de determinare a campului fizic asociat. Asadar, din punct de vedere stiintific, geodezia se ocupa cu
studiul figurii Pamantului, a campului sau gravific si modificarile sale dinamice. In ultimul timp, din punct
de vedere practic, geodezia poate fi impartita in trei domenii de activitate:?
Pozitionarea (din punct de vedere geodezic)
Studiul campului gravific?
Geodinamica ?
O ramura importanta a Geodeziei moderne este reprezentata azi de catre Geodezia
Fizica cunoscuta in trecut sub titulatura de Gravimetrie. O delimitare a celor doua
discipline este usor sesizabila din definitiile de mai jos:
Gravimetria este stiinta care studiaza masurarea marimilor ce caracterizeaza campul
terestru al gravitatii. Geodezia Fizica studiaza campul gravitatii in asociere cu figura
Pamantului
Piesa centrala a gravimetriei consta in proiectarea si determinarea retelelor gravimetrice, baza tuturor
determinarilor de gravitate executate pe suprafata terestra.
Rezultatele masuratorilor gravimetrice se folosesc in geodezie pentru:
- corectarea unghiurilor masurate in triangulatie de efectul datorat deviatiei verticale
- corectia nivelmentului de precizie
- calculul corectiilor de reducere pe elipsoid a distantelor masurate
3. LEGILE LUI KEPLER
Kepler s-a nascut in 1571 in Germania si a devenit un profesor de matematica. A fost
un tip extraordinar de inteligent, pasionat de lucrarile lui Platon si de traiectorile
perfect circulare descrise de planete in miscarea lor. Pentru mii de ani toti au crezut ca
natura trebuie sa fie perfecta si simetrica. Orice incercare de a schimba aceasta opinie
era considerata o nebunie. Kepler a fost primul om care a indraznit sa provoace natura
intr-o asemenea maniera si a realizat ca are dreptate. Planetele trebuie sa se miste pe o
elipsa si nu pe un cerc. Odata ce a facut aceasta presupunere nu a durat mult pana a
enuntat cele 3 legi faimoase care descriu miscarea planetelor in jurul Soarelui:
1. ''Planeta se misca in jurul stelei pe o orbita eliptica, in care steaua reprezinta unul
din focare.''
2. ''Linia dreapta care uneste planeta cu steaua - raza vectoare a planetei - matura
arii egale in perioade de timp egale sau formulat echivalent viteza areolara a razei
vectoare e constanta.''
3. ''Patratul perioadei de revolutie a planetei, u, este proportional cu cubul semiaxei
mari a orbitei.''
Legile lui Kepler au constituit baza pentru formularea legilor gravitatiei de catre
Isaac Newton si au o deosebita importanta pentru intelegerea miscarii corpurilor
ceresti, de exemplu a Pamantului si a celorlalte planete in jurul Soarelui, sau a Lunii
si a satelitilor artificiali in jurul Pamantului. Kepler a murit in 1630 la varsta de 59 de
ani lasand in urma sa prima aproximare matematica corecta a Universului.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
