Grile asistență managerială și secretariat

1.Politicile specifice domeniului resurselor umane reprezinta ansamblul regulilor de baza si al atitudinilor fata de aceste resurse, pe baza carora se adopta deciziile in cadrul firmei. Politicile sunt supuse unui set complex de cerinte. Prezentati aceste cerinte.

2.Realizarea si acomodarea sistemului de resurse umane la noile cerinte ale organizatiei si la provocarile factorilor externi presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

a.conceptia de baza;

b.proiectarea dimensiunilor esentiale;

c.construirea domeniului de activitate din economie;

d.optimizarea;

e.intretinerea;

f.dezvoltarea.

3.Prezentati care sunt principalele tipuri de activitate ale departamentului de resurse umane.

4.Modelul Armstrong porneste de la faptul ca cele doua activitati esentiale in domeniul resurselor umane, planificarea si aplicarea, trebuie sa aiba in vedere:

a.obtinerea, retinerea si motivarea resurselor umane;

b.dezvoltarea resurselor umane;

c.monitorizarea permanenta si dezvoltarea mediului, obiectivelor strategice si culturii organizatiei.

5.Modelul Heneman constata ca obiectivul de baza al activitatii firmei consta in stimularea eficacitatii resurselor umane disponibile si utilizeaza trei componente fundamentale si anume:

a.principalele activitati;

b.rezultatele obtenabile;

c.influentele externe.

6. Pornind de la elementul integrator fata de strategia organizationala, Buhner distinge trei categorii de strategii in domeniul resurselor umane si anume:

a.strategii axate pe efortul investitional;

b.strategii bazate pe teoriile dezvoltate in sfera de activitate a tarilor cu economii dezvoltate in mediul concurential;

c.strategii orientate catre setul de valori relevante pentru organizatie;

d.strategii orientate spre mix-ul de resurse.

7. Literatura de specialitate ofera un instrumentar variat, constand in seturi de metode si tehnici ce pot fi utilizate in activitatea de prognozare si care pot fi structurate in trei mari categorii: metode intuitive, explorative, uni sau multicriteriale si normative. Intre metodele explorative, uni sau multicriteriale regasim:

a.metoda brainstorming;

b.cercetarea morfologica;

c.analiza economica;

d.metoda balantei.

8. Metoda Delphi consta in:

a. consultarea angajatilor din toate departamentele organizatiei pentru clarificarea neconcordantelor;

b. consultarea unica a managerilor organizatiei;

c. consultarea iterativa a membrilor unui grup de experti, pana la obtinerea consensului.

9. Planificarea personalului este o activitate pe termen lung, iterativa si complexa si se au in vedere:

a.oferta de resurse umane;

b.cererea bruta de resurse umane;

c.primatul dintre tinerete/entuziasm/costuri reduse;

d.legislatia privind pensionarea etc.

10. Sarcina proiectarii posturilor revine managerilor organizatiei:

a. doar la infiintarea acesteia;

b. doar pe toata durata activitatii;

c. numai in urma evaluarii performantelor personalului;

d. atat la infiintarea acesteia, precum si pe toata durata activitatii.

11. Procesul de definire/proiectare a posturilor este:

a. dinamic;

b. interactiv;

c. iterativ.

12. Descrierea posturilor are ca scop stabilirea:

a. culturii organizationale;

b. sarcinilor;

c. competentelor;

d. responsabilitatilor furnizorilor.

13. Competentele postului reprezinta limitele in care salariatul poate:

a. lua decizii;

b. desfasura activitati;

c. in care are atributii de serviciu.

14. Se poate rezuma ca, la proiectarea posturilor, trebuie sa fie luate in considerare variabilele mediului exterior organizatiei, si anume:

a.capacitatea de adaptare la modificarile mediului exterior;

b.politica de dezvoltare a organizatiei;

c.indicatorii motivarii;

d.pragul atins de dezvoltarea tehnologica in domeniul de activitate al organizatiei.

15. Analiza posturilor este activitatea manageriala de evaluare permanenta a obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor aferente posturilor tinand cont de:

a. caracteristicile profesionale individuale ale personalului;

b. caracteristicile comportamentale ale persoanelor care le ocupa;

c. niciuna din cele doua variante.