Metalele au o serie de proprietati care le deosebesc net de celelalte substante si anume: conductibilitatea electrica si termica in stare solida, luciu specific, ductilitate, maleabilitate, etc.
Atomii metalelor au in general un numar mic de electroni pe ultimul strat, ei neavand posibilitatea sa ajunga la starea stabila de octet nici prin cedare de electroni, atomii fiind identici, nici de punere in comun de electroni.
Metoda MLV aplicata retelei metalice presupune formarea unor legaturi covalente delocalizate
Electronii din stratul exterior al unui atom metalic din retea se pot afla pe rand in orbitalii rezultati prin interpatrunderea orbitalilor tuturor vecinilor de retea.
Cu cat gradul de ocupare al acestor orbitali creste, cu atat taria legaturii metalice si deci si proprietatile mecanice, temperatura de topire, etc cresc.
Acest lucru se intampla odata cu cresterea numarului de electroni din straturile exterioare.
Metoda MOM considera ca legatura metalica se realizeaza prin intermediul orbitalilor moleculari extinsi, obtinuti prin contopirea tuturor orbitalilor din stratul exterior de valenta.
Straturile inferioare ale invelisului electronic, fiind mai apropiate de nucleu sunt mai putin influentate de interactia cu atomii vecini.
Se formeaza o legatura covalenta delocalizata care nu mai este orientata.
Natura legaturii este fizica, fiind rezultatul tendintei fiecarui atom de a ajunge intr-o stare caracterizata de o energie cat mai mica.
Aranjarea atomilor in spatiu - legatura covalenta delocalizata formata nu este orientata.
Conductibilitatea electrica a metalelor se explica prin marea mobilitate a electronilor delocalizati din banda de conductie. Astfel conductivitatea electrica maxima se obtine in cazul in care au atatia electroni incat sa ocupe complet banda de valenta.
Proprietatile mecanice: variatia lor in sistemul periodic, ductilitatea, maleabilitatea, independenta acestora de directia de actiune a fortelor sunt explicate de MOM.
Maleabilitatea si ductilitatea metalelor pot fi explicate pornind de la lipsa de orientare a legaturii, ce permite miscarea atomilor componennti unii fata de ceilalti fara ca taria legaturii sa diminueze.
Luciul metalic si opacitatea sunt puse pe seama lipsei absorbtiei radiatiei electromagnetice de catre electronii liberi.
12. Legatura de hidrogen
- Legatura de hidrogen se formeaza intre molecule sau grupari de atomi formate dintr-un element puternic electronegativ - F, O, Cl, N, si H;
- Legatura de hidrogen se datoreaza faptului ca norul electronic si asa subtire, din jurul nucleului de hidrogen este deplasat spre atomul puternic electronegativ cu care formeaza legatura. In acest fel, protonul este foarte putin ecranat, actiunea lui atractiva putandu-se exercita asupra electronilor unui atom vecin.
- Orbitalul 1s al H devine practic gol si poate fi ocupat de o pereche de electroni neparticipanti ai atomului electronegativ;
- Legaturile de hidrogen pot fi intermoleculare si intramoleculare;
- Taria legaturii creste cu marimea electronegativitatii atomilor implicati:
Eleg H-F>Eleg H-O>Eleg N-H fiind de ordinul zecilor de KJ/mol.
Natura legaturii este fizica - diminuarea energiei sistemului molecular prin trecerea unei perechi de electroni, chiar neparticipanti intr-un orbital de energie mai joasa - 1s al H.
Legatura de hidrogen este directionata liniar in lungul orbitalilor apartinand elementului electronegativ din care provin ''electronii neparticipanti'' participanti la legatura.
Unii compusi cum sunt H2O, HF, NH3 au temperaturi de topire net diferite
Structura ghetii este formata din tetraedri de H2O, alcatuind o structura afanata, ce determina o densitate mai redusa ca a apei lichide.
La temperatura de topire (0oC) o mare parte din legaturi se distrug si drept urmare densitatea apei incepe sa creasca. Pana la punctul de fierbere au loc doua fenomene cu efecte opuse, a caror predominanta determina modul de variatie a densitatii apei cu temperatura:
scaderea cu temperatura a volumului ocupat datorita ruperii unui numar din ce in ce mai mare de legaturi de hidrogen, determinand cresterea densitatii;
cresterea volumului cu temperatura datorita agitatiei termice.
Pana la 3,98oC predomina primul fenomen, dupa care predomina cel datorat agitatiei termice.
Marirea de volum cu 9% la trecerea din stare lichida in stare lichida este cauza distrugerii multor materiale de constructii.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
