Relații publice

Harvard College

La 1636, puritanii din Massachusetts Bay Colony au fondat unul dintre primele lăcaşuri de

învăţământ din Noua Anglie. Deoarece instituţia trebuia să facă faţă unor serioase probleme de

ordin financiar, încă de la înfiinţare au fost depuse eforturi sistematice pentru strângerea de

fonduri (found-raising). Doi ani mai târziu, şcoala devine Harvard College,ca răspuns la gestul lui John Harvard, un localnic foarte înstărit, care donează o importantă sumă de bani. Cum numărul potenţialilor donatori locali era însă limitat, colonia însăşi având probleme serioase, conducerea şcolii a decis să se adreseze Europei. Astfel, la 2 iulie 1641, trei interni ai colegiului Harvard s-au îmbarcat pe una din corăbiile cu destinaţia Anglia. Unul dintre ei,predicatorul Hibbens, a reuşit să aducă după un an suma de 500 pounds. Ceilalţi doi însă, într-o scrisoare adresată colegiului, solicitau realizarea în regim de urgenţă a unei broşuri în care să fie prezentată şcoala precum şi cele mai importante aspecte din Massachusetts. Ca răspuns la solicitarea lor a fost editat la Harvard şi tipărit în 1643 la Londra New England’s First Fruits, un material de 26 de pagini. Astăzi, acest tip de materiale însoţesc orice campanie de promovare, devenind un instrument larg utilizat de profesioniştii în relaţii publice.

Samuel Adams

În 1763, an în care Angliei câştigă războiul de 7 ani şi dreptul de control asupra Canadei în

detrimentul Franţa, în coloniile de pe coasta de Est a Americii de Nord nu exista un curent

revoluţionar bine conturat. Mai mult, un număr însemnat de oameni influenţi aveau o puternică

atitudine pro-britanică. Totuşi, treisprezece ani mai târziu, respectiv la 4 iulie 1776, reprezentaţi

din New Hampshire, Massachusetts, Rhode Island, Connecticut, New Jersey, Pennsylvania,

Delaware, Maryland, Virginia, Carolina de Nord, Carolina de Sud şi Georgia aveau să semneze

Declaraţia de Independentă, act care consfinţea formarea Statelor Unite ale Americii. Pentru unii

autori această schimbare a fost în principal determinată de politica de control economic şi militar

pe care Anglia a accentuat-o după 1763 în încercarea de a împiedica dezvoltarea comerţului

dincolo de regulile imperiale. Samuel Adams, unul dintre liderii incontestabili ai mişcării de independenţă, a înţeles că nimic nu se poate realiza în afara sprijinului public. Pentru aceasta, între 1765 şi 17755 Adams şi colaboratori săi au întreprins o serie de acţiuni cu scopul de a sensibiliza opinia publică. Scott M.Cutlip, profesor la University of Georgia şi autor al celor mai prestigioase lucrări de specialitate care tratează istoria relaţiilor publice, Public Relations History from the 17th to the 20th century (1995) şi The Unseen Power: Public Relatios. A History (1994), consideră că multe din acţiunile vremii se pot înscrie într-un plan de relaţii publice care s-a bazat pe următoarele tehnici:

1. înfiinţarea unor organizaţii care prin acţiunile lor să promoveze ideile revoluţiei;

2.folosirea unor simboluri uşor identificabile care crează stări emoţionele puternice;

3. folosirea sloganurilor

4. crearea de evenimente – staged events

5. transmiterea rapidă către public, prin intermediul tuturor mijloacelor de comunicare disponibile, a versiunii proprii asupra evenimentelor;

6. susţinerea unor campanii intense pentru a promova noile idei şi convingeri