Teorii științifice cu privire la fenomenul birocratic

Initial, fenomenul birocratic a fost un mijloc de a servi mai bine administratiei dar mai tarziu a devenit un vector al supunerii lor.Cu implicatiile sale interne si externe,fenomenul birocratic se afla la baza arhitecturii tuturor sistemelor administrative contemporane.Gradul de birocratizare este variabil de la o tara la alta:tarile anglo-saxone nu au aplicat niciodata principii birocratice precum, tarile din Europa Continentala.

Un specialist japonez, Micho Muramatzu afirma in anul 1982,ca birocratia si birocratii au devenit actori publici.Puterea birocratiei a crescut foarte mult,exercitand o influenta majora in sistemele politice ale tarilor puternic industrializate,mai in ales in sfera deciziilor.Majoritatea programelor guvernamentale sunt influentate de birocrati,acestia fiind implicati in intregul proces legislativ si detinand controlul asupra informatiilor.In tarile cu democratii traditionale-Italia,Germania,S.U.A.-separarea politicienilor de elita de birocratii de cariera s-a produs inca de la sfarsitul secolului al-XIX-lea.Ascensiunea birocratiei in societate a dus la aparitia tipului de stat birocratic.

La inceputul secolului al XVI-lea Machiaveli a identificat termenul de stat cu birocratia care asigura functionarea si continuitatea acestuia,birocratia fiind de fapt detinatoarea puterii reale(puterea birourilor)si nu guvernele care au o existenta efemera si nu pot face nimic fara colaborarea personalului insarcinat sa difuzeze si sa aplice deciziile guvernelor asadar sa organizeze sau sa execute direct aceste decizii.Asa numita birocratie nu a aparut decat in mometul in care s-au acumulat urmatoarele caracteristici:

• Posturile(functionarii)au devenit permanente sau cvasipermanente;

• Apare un statut juridic protector(stabilitate,retributive,cariera)

• Ocupantii posturilor scapa de orice responsabilitate directa.

Administratia care a existat in statele europene din secolul XIII pana in secolul XVIII si care apoi s-a metamorfozat in birocratie,exista in toate marile civilizatii ale trecutului,reprezentand un subsistem de organizare in timp ce birocratia este un subsistem de organizare.

Asadar,orice administratie,ipotetic,presupune un coificient de risc de birocratizare,astfel ca printr-o retrospectiva analogica am putea vorbi spre exemplu de birocratia imperiului roman,in masura in care imperiul roman se sprijinea pe o administratie numeroasa si puternica ce tindea sa se constituie intr-o birocratie.

In prezent, insa,totusi marii analisti ai fenomenului administrativ sunt de acord cu faptul ca asistam la triumful birocratiei. Pe masura ce statul national s-a dezvoltat intinzandu-si atributiile si competentele asupra societatii,transformandu-se in stat providential,birocratia pe care el se sprijina sporeste permanent ocupand un proces din ce in ce mai mare din populatia activa si absorbind o parte din ce in ce mai mare din buget.

In literatura de specialitate exista opinii diferite cu privire la fenomenul birocratic.Astfel in anii 30,Harold Laski definea birocratia ca o forma a guvernarii in care efectiv,domina functionarii publici,in timp ce F.Lane afirma ca birocratia inseamna un mod de administrare complexa,la scara largita,un anumit comportament organizational.

Dintr-un alt unghi de abordare,Michel Croizier caracteriza birocratia franceza prin formalism si lipsa de personalitate.

In literature germana s-a pus problema legaturii dintre birocratie si democratie,formandu-se doua curente,unul care considera cele doua fenomene compatibile si unul care sustine ca acestea nu au nimic in comun.

1.Ioan Alexandru,Administratie publica,Editia a IV a revizuita si adaugita,Editura Junimea,Bucuresti,2007,pag.69-70.

2.Mihaela Onofrei,Administratie publica.Fundamente teoretice si bune practici,Editura Universitatii Alexandru Ioan Cuza Iasi,2007,pag.140

3.Ana Maria Bercu,Pregatirea profesionala si cariera personalului in administratie publica,Editura Universitara,Bucuresti,2009,pag.51-59.