Monahismul este un fenomen care apare in sanul Bisericii inca din primii ani ai existentei sale. Idealul monahal a fost realizat mai intai de catre Mantuitorul Hristos si de ucenicii Sai; viata monahala cunoaste doua forme : prima forma este viata anahoretica avand ca reprezentant pe Sfantul Antonie cel Mare (251-356), iar cea doua , viata chinovitica , avand reprezentant pe Sfantul Pahomie (276-349).
La inceputul monahismului, calugarii isi duceau viata mai departe in familia lor, fara a se desparti de orasul si comunitatea lor bisericeasca; afara numai de cazul cand se consacrau raspandirii Evangheliei. Mai tarziu, date fiind greutatile unui astfel de mod de viata, calugarii isi vor cauta linistea, retragandu-se in pustiuri sau in parti nelocuite.
Desi traieste intr-un mediu aparte, desi relatiile sale fata de familie si prieteni sunt limitate, el nu este cu totul rupt de lume. In primul rand, comunitatea trebuie sa ofere gazduire strainilor ce vin in vizita; in randul al doilea monahului i se permite sa primeasca si sa faca vizite, "numai daca aceste vizite sunt fara paguba pentru cei ce le fac si folositoare pentru confrati".
Viata monahala, prin faptul ca este scutita de grijile familiale si ale bunurilor materiale, nu trebuie conceputa ca o stare de pasivitate si ca pretext de lenevire. Pentru ca monahul, desi traieste departe, nu este rupt de Biserica, de comunitatea fratilor din care provine, si nu-i poate fi indiferenta starea materiala si spirituala a acestora. Dezinteresul fata de acestia si grija doar de mantuirea proprie inseamna, de fapt, lipsa de dragoste, inseamna egoism. Or, pentru a evita aceste grave reprosuri, exista un singur mijloc, munca.
Munca, zice Sfantul Vasile, este la fel de necesara pentru om, ca si hrana. Ea este izvor de sanatate trupeasca si sufleteasca si un mijloc sigur de a ajuta si de a manifesta iubirea fata de semeni. Toate felurile de munca isi au nobletea lor, asa ca nici una dintre ele nu trebuie dispretuita. Munca intelectuala este folositoare, dar tot atat de folositoare este si munca manuala : tesatoria, cizmaria, zidaria, dulgheria, fieraria si cultivarea ogoarelor. Mantuitorul Hristos nu s-a rusinat sa ajute in munca pe batranul Iosif, iar Apostolul Pavel a impletit corturi pentru a nu fi nimanui povara.
Intr-o societate astfel alcatuita, relatiile nu pot fi decat fratesti
1. Biblia sau Sfanta Scriptura , Tiparita sub indrumarea si cu purtarea de grija a Prea Fericitului Parinte Iustin , Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Cu aprobarea Sfantului Sinod, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R., Bucuresti, 1982
2. Mica Biblie, Tiparita cu binecuvantarea Prea fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Ed. Arhiepiscopiei Bucurestilor - 1994
3. Proloagele, Vol. II, Ed. Bunavestire, Bacau, 1999
4. Studiul Noului Testament, Pr. I. Constantinescu, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R., Bucuresti, 2002
5. Ioan Moshu - Limonariu sau Livada duhovniceasca (traducere si comentarii de T. Bodogae si D. Fecioru), Alba Iulia, 1991
6. Paladie - Istoria Lausiaca (Lavsaicon). Scurte biografii de pustnici (Traducere, introducere si note de Pr.Prof.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
