Adolescența

Situata intre copilaria propriu-zisa si virsta adulta, adolescenta, cu cele doua etape ale ei, marcheaza un adevarat salt in dezvoltarea somatica a copilului. intr-un timp relativ scurt apar elemente noi, care imprima o restructurare profunda a intregului organism al preadolescentului. Se remarca, de asemenea, o amplificare a vitezei de crestere si diferentiere somatica a copiilor, paralel cu o dezvoltare psihica precoce.

Planul psihic suporta, la virsta adolescentei, prefaceri profunde - transformari care vor conduce treptat la cristalizarea si stabilizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale adolescentului.

Desi traseele pe care le evolueaza acest proces sunt sinoase, complicate, presarate cu numeroase bariere si dificultati, desi procesul ca atare poate fi mai calm sau mai navalnic, cu devansari spectaculoase, dar si cu intirzieri descurajante, la sfirsitul acestui proces ne vom afla in fata prezentei unor structuri psihice bine inchegate si cu un grad mare de mobilitate. Acum au loc dramaticeleconfruntari dintre comportamentele impreunate de atitudinile copilaresti si cele solicitate de noile cadre sociale in care actioneaza adolescentul si carora el trebuie sa le faca fata, dintre aspiratiile sale marete si posibilitatile inca limitate de care dispune pentru traducerea lor in fapt, din ceea ce doreste societatea de la el si ceea ce da el sau poate sa dea, dintre ceea ce cere el de la viata si ceea ce ii poate oferi viata. Totodata, prefacerile psihice la care este supus sunt generate de nevoile si trebuintele pe care el le resimte, atit de nevoile aparute inca in pubertate, dar convertite acum sub alte forme, cit si de noile nevoi aparute la acest nivel al dezvoltarii. Nevoia de a sti a scolarului mic, convertita in nevoia de creatie a puberului, devine si mai acuta la adolescent, luind forma creatiei cu valoare sociala, nu doar subiectiva. Nevoia de a fi afectuos se amplifica, luind la inceput forma unui nou egocentrism afectiv, pentru ca pe parcurs, acesta sa lase locul unei ,,reciprocitati" afective; are loc o senzualizare a individului, reapare agitatia instinctuala, se instituie nevoia de a-si impartasi sentimentele. Nevoia de grupare se ,,sparge", se destrama pentru a lasa loc nevoii de prietenii efective, nevoia unui cerc intim de prieteni. Relatiile dintre sexe sunt foarte strinse, mai mult platonice, romantice, cu mare incarcatura de reverie si fantezie;au loc furtuni afective, ,,ruperi" spectaculoase si dramatice de prietenie.

Nevoia de distractie a puberului se continua si in adolescenta, dar distractiile se intelectualizeaza, sunt trecute prin filtrul personalitatii; alegerea distractiilor este electiva in functie de propriile preferinte. Aspectele de ordin cultural, estetic trec pe prim plan. Nevoia de independenta si autodeterminare a puberului se converteste in nevoia de desavirsire, autodepasire, autoeducare a adolescentului care ,,dispune" intr-o mai mare masura de sine. Nevoia de imitatie a scolarului mic convertita in nevoia de a fi personal, a puberului, suporta noi metamorfozari in adolescenta. La inceput, dorinta adolescentuluide a fi unic se exacerbeaza mult luind forma nevoii de singularizare, de izolare, tinarul fiind preocupat si absorbit aproape in exclusivitate de propria persoana, pentru ca spre sfirsitul adolescentei sa ia forma nevoii de a se manifesta ca personalitate, ca subiect al unei activitati socialmente recunoscuta si utila, valoroasa. Nevoia de fi personalitate se manifesta adeseori prin tendinta expresa a adolescentului spre originalitate, cele doua forme ale sale: creatia, producerea a ceva nou, original si excentricitatea. Din dorinta de a iesi din comun, de a fi ca nimeni altul, adolescentul isi intrece prietenii in comportamente sociale si deviante.

Impulsionat de aceste nevoi, adolescentul isi elaboreaza instrumentarul psihic necesar satisfacerii lor. Astfel, nevoia de cunoastere si de creatie poate fi satisfacuta datorita faptului ca in aceasta etapa inteligenta generala a copilului se apropie de incheiere.Se consolideaza struturile gindirii logico-formale,capacitatea de interpretare si evaluare, de planificare, de anticipare, de predictii, spiritul critic si autocritic. Gustul excesiv pentru rationament, accesul la notiunea de lege, reactivarea curiozitatii orientala spre explicarea rationala, cauzala a fenomelor si relatiilor dintre ele, vor conduce spre abordarea mai ampla, filozofica a realitatii, la aparitia atitudinilor critice fata de valori. Ca urmare, se dezvolta caracterul de sistem al gindirii, dar si unele instrumente ale activitatii intelectuale (capacitatea de argumentare si contraargumentare, de demonstrare, de elaborare a unor ipoteze etc.).

La aceasta virsta se dezvolta mult debitul verbal, fluenta verbala, flexibilitatea verbala. Se adopta un mod propriu de iscalitura, se elaboreaza algoritmi si stereotipii verbale ce servesc in solutionarea diferitelor situatii (ca introduceri intr-o conversatie, ca modalitati de incheiere a convorbirilor etc.).

Constientizind valoarea de influentare a cuvintului, vorbirea devine mai nuantata, plastica, se desfasoara in functie de particularitatile situatiilor (oficiale sau intime).