Metode de evaluare școlara

1. Metode de evaluare a rezultatelor scolare: metode ,,traditionale" si metode "complementare"

In debutul acestei unitati tematice se impune mentiunea ca fiecare categorie de metode de evaluare prezinta atat avantaje, cat si limite, astfel incat nici una dintre ele nu trebuie utilizata exclusiv, deoarece, in acest caz, aprecierea rezultatelor obtinute de elevi ar fi afectata. Utilizarea metodele de evaluare trebuie sa se fundamenteze pe o serie de premise precum:

- metodele de evaluare sunt complementare, fara a se putea afirma ca metodele traditionale sunt ,,depasite", iar cele alternative reprezinta unicul reper metodologic;

- ele trebuie utilizate in stransa legatura cu obiectivele educationale vizate si in acord cu tipul de rezultate ale invatarii/natura achizitiilor ce se doresc a fi surprinse (cognitive, afective, psihomotorii);

- metodele de evaluare trebuie sa ofere atat cadrului didactic, cat si elevilor informatii relevante cu privire la nivelul de pregatire a elevilor, si, implicit la calitatea procesului de invatamant.

1.1. Metode de evaluare traditionale

Tipologia metodelor traditionale de evaluare este bine-cunoscuta in spatiul educational si include probe de evaluare orale, scrise si practice (Radu, 2000; Litoiu, 2001; Cucos, 2008).

A. Probele orale sunt cele mai frecvente si se concretizeaza in examinari ale elevilor din lectia de zi si, eventual, din lectiile anterioare pe care elevii le-au parcurs si ale caror continuturi pot avea corelatii cu ale lectiei curente.

Daca aceste examinari orale sunt realizate corect de catre cadrul didactic, ele pot oferi informatii relevante referitoare la nivelul de pregatire a elevilor, lucru datorat avantajelor specifice ale acestor metode dintre care mai importante sunt urmatoarele:

1) Evaluatorul are posibilitatea sa surprinda volumul sau cantitatea de cunostinte asimilate de catre elev in urma instruirii si, implicit, sa depisteze unele lacune, unele minusuri care trebuie completate prin activitati de ratrapare sau de recuperare;

2) In cadrul acestor evaluari, examinatorul are posibilitatea sa surprinda profunzimea sau adancimea cunostintelor asimilate de catre elevi sau, altfel spus, nivelul de semnificare a respectivelor cunostinte.