Organizația Națiunilor Unite

Istoric

Un adevărat punct de cotitură pentru omenire a fost primul război mondial. Prima Conflagraţie Mondială a avut efecte atât de devastatoare, încât mulţi oameni au hotărât ca aceasta să nu se mai repete niciodată. Ideea a fost incurajată si de guverne, susţinând că vor duce “un razboi care va pune capăt oricărui război”. Ca urmare, după sfârşitul războiului a fost înfiinţată in 1919, Liga Naţiunilor. Liga a avut rezultate bune ca organizaţie umanitară, dar a eşuat în prevenirea agresiunilor şi menţinerea păcii mondiale.

În decursul conflagraţiei mondiale care a urmat, aliaţii s-au prezentat ca luptători pentru pace şi libertate împotriva fascismului barbar.

La San Francisco are loc o conferinţă internaţională care a început să schiţeze Carta Naţiunilor Unite şi la 24 oct. 1945 a luat fiinţă Organizaţia Naţiunilor Unite.

Numărul statelor aliate modificându-se mereu, se făcea referire la acestea ca la “Naţiunile Unite” şi odată cu apropierea sfârşitului razboiului, această denumire însemna o nouă asociere de state ce avea să preia atribuţiile Ligii Naţiunilor.

State membre

Organizaţia Naţiunilor Unite are 192 de state membre.

Organizaţia Naţiunilor Unite se înfiinţează în 24 octombrie 1945, când un numar de 51 de ţări se angajau să menţină pacea prin cooperare internatională şi securitate colectivă. Membrii fondatori sunt: Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Belgia, Belarus, Bolivia, Brazilia, Cehoslovacia, Chile, China, Danemarca, Ecuador, Egipt, El Salvador, Etiopia, Filipine, Franţa, Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, India, Irak, Iran, Iugoslavia, Canada, Columbia, Costa Rica, Cuba, Liban, Liberia, Luxemburg, Regatul Unit, Mexic, Nicaragua, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda, Panama, Paraguay, Peru, Polonia, Republica Dominicană, Siria, SUA, Turcia, Ucraina, Uniunea Sovietică (mai târziu Rusia), Uruguay, Venezuela.

În timp vor mai adera următoarele state:

1946: Afganistan, Islanda, Suedia şi Thailanda;

1948: Birmania;

1949: Israel;

1950: Indonezia;

1955: Albania, Austria, Bulgaria, Cambodgia, Finlanda, Spania, Ungaria, Iordania, Irlanda, Italia, Laos, Libia, Nepal, Portugalia, România;

1947: Pakistan, Yemen, Sri Lanka;

1956: Japonia, Maroc, Sudan şi Tunisia;

1957: Ghana şi Malaezia;

1958: Guineea;

1960: Benin, Burkina Faso, Republica Centrafricană, Ciad, Coasta de fildeş, Gabon, Camerun, Cipru, Republica Congo, Madagascar, Mali, Nigeria, Niger, Senegal, Somalia şi Togo;

1961: Mauritania, Mongolia, Sierra Leone, Tanzania;

1962: Algeria, Burundi, Jamaica, Ruanda, Trinidad-Tobago şi Uganda;

1963: Kenia şi Kuweit;

1964: Malawi, Malta şi Zambia;

1965: Gambia, Maldivele şi Singapore;

1966: Barbados, Botswana, Guyana şi Lesotho;

1967: Yemen;

1968: Guineea Ecuatorială, Mauritius şi Swaziland;

1970: Fiji;

1971: Bahrain, Bhutan, Qatar, Oman şi Emiratele Arabe Unite;

1972: Republica Populară Chineză aderă la ONU, aceasta înlocuind Taiwanul;

1973: Bahamas şi Germania (atât de est cât şi de vest);

1974: Bangladesh, Grenada şi Guineea-Bissau; 1975: Capul Verde, Comore, Mozambic, Papua Noua Guinee, São Tomé şi Príncipe şi Suriname;

1976: Angola, Samoa şi Seychelles;