Mitul peșterii

Alegoria pesterii este bine asociata cu domeniul artei , deaorece unii sunt in pestera sau mai bine zis in acel intuneric din care nu vor sa iasa, le este mai bine asa, sau pentru ei acela este idealul din care se si hranesc

Mitul Pesterii face referire la o discutie dintre Socrate si Glaucon din care rezulta compararea firii noastre in privinta educatiei si a lipsei de educatie cu urmatoarea intamplare : iata mai multi oameni aflati intr-o incapere subpamanteana , ca intr-o pestera , al carei drum de intrare da spre lumina , drum lung fata de intregul pesterii. In aceasta incapere ei se gasesc ,inca din copilarie, cu picioarele si capetele legate, astfel incat trebuie sa stea locului si sa priveasca doar inainte, fara sa poata sa-si roteasca capetele din pricina legaturilor. Lumina le vine de sus si de departe de la un foc aprins in apropiera lor, un foc aprins in spatele lor, iar intre foc si oamenii legati, este un drum asezat mai sus asa cum este asezat paravanul scamatorilor, pus inaintea celor ce privesc , deasupra caruia isi arata ei scamatoriile.